Alergător de cursă lungă

• Coleg cu legendarul Ion Moina şi elev al profesorului Ion Arnăut, Aurel Ursu Palade a făcut parte din generaţia de aur a atletismului clujean, fiind multiplu campion naţional

Rep: Cine este Aurel Ursu Palade ?
Aurel Ursu Palade: Născut în 3 iulie 1931, în Topile, judeţul Iaşi. Am făcut şcoala în oraşul Paşcani, iar la 17 ani am plecat la Iaşi, la şcoala de artă şi meserii Gheorghe Asachi. În 1951 am absolvit şcoala respectivă. Am venit la Cluj, la clubul Şiinţa. Aici am fost înscris la Facultatea de Şiinţe Economice şi Juridice, adus de doctorul Puiu Alexandru Pop, inginerul Mircea Dimoftache şi Nicolae Jenei, sub conduerea antrenorului Ion Caius Arnăut. În 1952 am fost campion naţional la 800 de metri, iar pînă în 1955 am cucerit titluri naţionale pe aceeaşi distanţă, respectiv cu ştafeta de 4 x 400 metri.
Rep: Ce v-a determinat să vă îndreptaţi către atletism?
Aurel Ursu Palade: Talentul nativ pe care l-am avut şi în care doctorul Arnăut a avut încredere. Eu l-am înţeles pe Ion Arnăut şi l-am urmat orbeşte, fiind un foarte bun ascultător.
Rep: Cum apreciaţi atletismul secolului 21 în comparaţie cu cel din vremea dumneavoastră?
Aurel Ursu Palade: După 60 de ani s-au descoperit metode noi de pregătire. Eu făceam şi haltere şi asta mi-a folosit la dezvoltarea musculaturii membrelor inferioare. Nu am avut la dispoziţie adjuvante care favorizează obţinerea de performanţe şi nici cunoştinţe despre utilizarea acestora. Sportivii de azi apelează, din păcate, la tot felul de substanţe dopante, pentru a atinge anumite rezultate. Cei mai mulţi sînt depistaţi la controlalele antidoping, deposedaţi de medalii şi suspendaţi pe anumite perioade de timp. La revenire, mulţi nu mai prezintă credibilitate, ei scad în ochii avizaţi ai telespectatorilor. Mă întreb dacă corpul lor va reuşi să ducă lupta aceasta cu drogurile şi dacă vor atinge vîrsta pe care o am eu şi colegii mei de generaţie. Concret, nu am avut condiţii extraordinare. Eram cantonaţi în Parcul Babeş şi doctorul Arnăut era foarte strict şi nu prea ieşea nimeni din cuvîntul lui. Arnăut a reuşit să facă din Ştiinţa cel mai bun club din România în materie de atletism.
Rep: Cîteva cuvinte despre colegii de la club
Aurel Ursu Palade: Conducerea clubului a reuşit să aducă foarte mulţi băieţi foarte talentaţi, aruncători, săritori, demifondişti şi în acest sens i-aş nominaliza pe Grigorie Cojocaru, Titus Spînu, Pop Mircea, Ilarie Măgdaş, Alexandra Taifas Sicoe, Dora Copîndeanu, Ana Beşuan, Draga Comşa şi lista ar mai putea continua. Sportivi de înaltă ţinută, oameni de o probitate morală deosebită, despre care am numai cuvinte laudă.
Rep: Cîţi dintre colegii dumneavoastră de club mai trăiesc ?
Aurel Ursu Palade: Vă vine să credeţi sau nu, dar ştafeta de 4 x 400 metri, formată din subsemnatul, Ion Boitoş, Virgil Grobei şi Traian Sudrigean, toţi octogenari, este vie. Îmi aduc cu plăcere aminte de un episod petrecut în 1953, cînd i-am predat băţul de ştafetă legendarului Ion Moina, care a plecat ca din tun şi nimeni n-a putut să-l mai ajungă, deşi avea 32 de ani. Evenimentul amintit a avut loc pe stadionul Republicii, în Bucureşti, la finala Campionatului Naţional de atletism. Mă bucur că mai am şansa să-mi revăd o parte din colegi după atîta timp, deşi am instaurat o tradiţie, prin care ne revedem în fiecare an din 1994 încoace, în prima sîmbătă a lunii septembrie.
Rep: Aveţi pregătit ceva special la aceste revederi ?
Aurel Ursu Palade: În acest an, cînd se împlinesc şase decenii de la perioada de aur a atletismului universitar clujean, Iolanda Balaş Soter ne-a trimis diplome, plachete şi un număr din revista Atletismul Românesc, în semn de recunoştinţă şi preţuire faţă de ceea ce am făcut noi pentru sportul românesc în general şi pentru atletism în mod special în oraşul de sub poalele Feleacului. Locul de întîlnire este acelaşi, Parcul Sportiv Iuliu Haţieganu.
Rep: Ca şi fost mare atlet şi la experienţa pe care aţi     dobîndit-o, ce le-aţi recomanda celor care fac primii paşi în atletism ?

Aurel Ursu Palade: Să insiste şi să nu se lase descurajaţi la primul insucces. În spatele performanţelor stă foarte multă pregătire. Generaţia mea nu s-a bucurat de satisfacţiile pecuniare de care se bucură sportivii de azi, dar cu toate astea am fost în permanenţă motivaţi să fim cei mai buni. Din păcate, constat cu stupoare că nici părinţii nu mai sînt interesaţi să-şi îndrume copiii spre sport, aceştia din urmă fiind atraşi de alte hobby-uri, cum ar fi calculatorul, care le acaparează foarte mult timp.
Rep: Mai alergaţi la 80 de ani?
Aurel Ursu Palade: Nu mai alerg, dar fac mişcare zilnic. Detest sedentarismul. Merg foarte mult pe jos, dar nici bicicleta nu lipseşte din peisaj. De asemenea, sînt foarte bun prieten cu aparatul de fotografiat.
Rep: Este sportul secretul vîrstei dumneavoastră ?
Aurel Ursu Palade: Da, categoric. Fac sport de la 17 ani şi am rămas toată viaţa un om al mişcării, iar vîrsta pe care o am o datorez sportului.

Interviu realizat de Cristian FOCŞANU