Bătrânele locomotive ale Dejului așteaptă… undă verde de la Ministerul Transporturilor

Mă număr printre tinerii…secolului trecut care m-am urcat pentru prima oară în tren la vârsta de 12 ani, destinația fiindu-mi una din școlile municipiului Caransebeș; nu uit emoția acelei prime călătorii a vieții mele pe care nu a egalat-o nici cele 48 de ore petrecute în aer până la Gold Cost – Sidney ( Australia) și înapoi la Cluj – Napoca.
Ce pufăia din greu acea locomotivă pe defileul Cernei, chiar într-un septembrie, aruncând deasupra ei un fum- aburiu ce-mi dădea impresia că se înfrățește cu norii grei coborâți printre crestele munților. Ce vremuri, și câte drumuri am lăsat în urma noastră…
Amintirile copilăriei și curiozitatea jurnalistului de azi, m-au… trimis, zilele trecute, să văd Centrul Muzeal al Locomotivelor din Dej, adresând rugămintea parlamentarului Cornel Itu, dacă agenda îi permite, să ne însoțească la muzeul al cărui părinte este, pentru a vedea ce fac aceste bătrâne mijloace de tracțiune obosite de povara garniturilor de tren ce au dus și adus tot ce vrei și a trebuit, de la un capăt al țării la altul.
Rep: Mulțumind -u -vă, domnule deputat, pentru amabilitatea de a ne fi chiar ghid spre Dej – Triaj, nu greșim dacă spunem că prin inițierea, elaborarea, dezbaterea, adoptarea și promulgarea Legii nr.244/2018, dumneavoastră sunteți părintele acestui Muzeu?
Cornel Itu: Teoretic da. Cunoscând foarte bine tumultoasa și vechimea activității desfășurate la depoul și nodul de cale ferată Dej, de zeci de ani, apoi opțiunile și pasiunile unor oameni de mare valoare profesională de a nu trimite la topit, sau a nu lăsa să fie distruse de rugină aceste bijuterii tehnice ale vremii, am inițiat proiectul Legii 244/2018, care a fost asumată de Parlament, președinte și publicată în Monitorul Oficial.
Rep: Avem lege de doi ani, avem, după cum se vede în această zonă a triajului dejean, un număr important de material rulant ieșit la…pensie de zeci de ani, dar nu avem certificatul de naștere al Centrului Muzeal al Locomotivelor Dej. Cum explicați această confuză, sau mai bine zis crasă nepăsare a acestei situații?
Cornel Itu: Ceea ce a depins de mine, de dorința lucrătorilor din domeniul căilor ferate Dej și de voința parlamentară, totul s-a concretizat prin elaborarea acestui act normativ, însă scurtcircuitele vin din hățișul scriptologic românesc cerut de delimitarea terenului de 12.150 mp solicitat de CENAFER.
Deși am făcut mai multe interpelări la Ministerul Transporturilor Infrastructurii și Comunicațiilor, în care am rugat să se rezolve situația juridică a acestui teren pe care sunt aduse de multă vreme 27 de locomotive din toată țara, răspunsurile semnate de dl ministru Lucian Bode, nu prevăd perspectiva rezolvării acestei urgențe, invocând achiziționarea de servicii de dezmembrare/lotizare, avize favorabile de transfer, documentații cadastrale etc. Se neglijează faptul căci guvernul trebuie să găsească modalitatea de transfer a bunurilor mobile și imobile,precum și a mijloacelor fixe necesare organizării și funcționării centrului muzeal.
Rep: Sunt păreri că pe terenul propus a fi trecut pentru locația Centrului Muzeal al Locomotivei Dej, se află un drum de acces la Stația de cale ferată Dej Triaj și că este afectată zona de circulație feroviară?
Cornel Itu: Nu, despre cu totul altceva este vorba. Pe terenul propus a fi transferat se află și linii de cale ferată aferente Depoului Dej Triaj, mijloace fixe aflate în proprietatea privată a S.N.T.F.M.,,CFR Marfă’’ SA, urmând ca CENAFER să preia aceste mijloace fixe,prin transfer cu plată.
Cu plată, sau fără plată, de doi ani de zile avem Lege, avem locomotive, vagoane și un tren întreg ce-și așteaptă…botezul muzeal spre a fi deschis publicului, însă birocrația strangulează aplicarea Legii 244/2018.
Ce ar mai fi de spus?. Că eu am văzut o bună parte din exponatele acestui viitor Centru Muzeal, că alături de parlamentarul Cornel Itu l-am avut ca ghid, autentic, pe un împătimit iubitor de-o viață a locomotivelor, pe care la-a întreținut și reparat decenii întregi, numele său este Florin Nan.
Acest profesionist al depoului dejean, convins de responsabilitatea funcționării perfecte a locomotivelor ce au tractat mii de vagoane pe magistralele de fier ale țării, ne-a prezentat și descris virtuțile tehnice ale acestora, din secolul trecut.
Între altele, am cunoscut aici prima locomotivă diesel electrică fabricată de elvețieni, pentru România, în 1959, prima locomotivă pe patru osii construită în fosta Iugoslavia pentru țara noastră, primele cinci vagoane construite în Germania, Italia și Ungaria pentru România și locomotiva cu cea mai mare viteză, de proveniență germană, care circula cu 126/oră în 1922!, și acum avem viteze de sub 50km/oră!?.
Tot aici găsim și primul remorcher produs de Malaxa București, dar și prima locomotivă electrică cu acumulatori fabricată în 1908 în Germania.
Desigur, sunt multe de văzut aici, în Dej Triaj, inclusiv un tren istoric cu trei vagoane românești produse în 1940 și un vagon – muzeu achiziționat în 1923 din Ungaria, în care sunt expuse o sumedenie de obiecte, unelte specifice muncii din depou, imagini istorice, ceasurile din locomotive și o serie întreagă de premii și distincții obținute de reparatorii de locomotive din 1953 și până în prezent.
Acum, ne declara șeful depoului, activitatea triajului este dimensionată la un sfert din ce-a fost acum 30 de ani, atunci când România producea și exporta locomotive electrice de mare performanță, avioane, elicoptere, autoturisme, tractoare, autocamioane, autobuze, excavatoare, vapoare, adică toate mașinăriile mișcării care erau nelipsite din componentele exportului românesc.
M-am despărțit, de Dej Triaj mulțumindu-le acestor doi oameni minunați care se luptă pentru deschiderea cât mai urgentă a Centrului Muzeal Dej, parlamentarul Social -Democrat, Cornel Itu și tehnicianul în reparații material rulant, Florin Man, gândindu-mă că una din aceste locomotive, ce se odihnesc la Dej după sute de mii sau milioane de km alergătură, m-au purtat și pe mine spre locurile de baștină ale Mehedințiului, ba chiar și pe o parte din dv. cititori fideli ai cotidianului Făclia.
Dumitru VATAU