„Un virtuoz neînfrânat, cu suflet și tehnică fabuloasă”

• Interviu cu violonistul Remus Azoiței •

Contextul în care violonistul Remus Azoiței a fost la Cluj nu poate trece neobservat nici presei, așa cum unora dintre cei cu care a interacționat le va marca destinul.

În zilele de 16 și 17 noiembrie, elevii muzicieni au avut șansa nemăsurată de a-i cânta maestrului Azoiței și de a trage învățăminte prețioase de pe urma îndrumării sale în cadrul unui curs de măiestrie. Este vorba de proiectul “Mastering Young Musicians”, derulat în luna noiembrie la Colegiul de Muzică “Sigismund Toduță” Cluj-Napoca, lansat de Kaufland România și implementat de Asociația Act for Tomorrow. Proiectul reprezintă o serie de 15 cursuri de măiestrie care inaugurează stagiunea 2019-2020, susținute de muzicieni profesioniști din România, Elveția, Ungaria, Danemarca și Marea Britanie.

Proiectul “Mastering Young Musicians” își propune dezvoltarea profesională individualizată a elevilor colegiului, schimbarea urmărită fiind maximizarea performantei, coaching-ul și gestionarea eficientă a anxietății de performanță.

Violonistul Remus Azoiței a lucrat sub îndrumarea violoniștilor Dorothy DeLay, Masao Kawasaki și Itzhak Perlman și concertează pe marile scene ale lumii, dintre care amintim Wigmore Hall din Londra, Carnegie Hall și Lincoln Center din New York, Salle Cortot din Paris, Konzerthaus Berlin, Konzerthaus Vienna. Remus Azoiței își desfășoară activitatea didactică în calitate de profesor la Academia Regală de Muzică din Londra.

Iulia Mogoșan: Ați avut maeștri îndrumători cum puțini ar putea visa să vadă vreodată pe viu. Și înainte să ajungeți peste hotare ați avut parte de îndrumători dintre cei mai recunoscuți în România. Care a fost cel ce și-a pus amprenta cel mai mult asupra dezvoltării Dumneavoastră artistice?

Remus Azoiței: Răspunsul corect este că toți cei care m-au îndrumat și-au lăsat o amprentă puternică asupra dezvoltării mele. În primii ani de liceu țin minte că eram ca un cal năbădăios, talentat foc, dar lipsit de organizare în cântat sau în gândire. Profesoara mea, doamna Mihaela Tomescu de la Liceul Enescu din București, a încercat să mă organizeze prin studii și game… Apoi, la Conservatorul din București, maestrul Daniel Podlovski mi-a inoculat importanța frazelor, a formelor. Mai apoi, Dorothy Delay și Itzhak Perlman m-au șlefuit în producerea culorilor de sunet și a tehnicii, în general… Toți au avut un impact asupra mea, inclusiv alți mari artiști, pe care nu am apucat să îi am ca profesori.

I. M.: Acum sunteți, la rândul dumneavoastră, un astfel de călăuzitor pentru mulți alți tineri – doi dintre ei, absolvenți ai Liceului de Muzică „Sigismund Toduță” din Cluj. Prin ce se diferențiază metodele românești de predare a instrumentului de cele din afară? Ce le recomandați în general profesorilor de vioară să îmbunătățească în demersul lor didactic?

Remus Azoiței: Trebuie marșat foarte mult pe gândirea armonică. În Romania, noi încă mergem pe anumite calapoduri din anii ’60, pe model sovietic, care nu mai au relevanță în ziua de azi. Pentru un cântat și gândire muzicală modernă, flexibilă și mult mai aproape de adevăr, trebuie să fim siguri că elevii noștri înteleg formele muzicale și armonice ale lucrării interpretate, importanța anumitor acorduri (care generează și harta frazării, de altfel) și de asemenea cântat în stilul compoziției respective. Desigur, muzica de cameră, absolut esențială în Occident, nu trebuie să lipsească de la noi… Nici un artist nu se poate forma fără a face muzică de cameră de la cele mai fragede vârste. În Anglia cel puțin, cvartetul de coarde este obligatoriu în școlile de muzică și conservatoare, practic începând cu vârsta de 13 ani, până la terminarea totală a studiilor.

I. M.: În anul 2007 ați înregistrat integrala creației pentru vioară de George Enescu; aproape fiecare dintre recitalurile sau concertele pe care le susțineți au în repertoriu o piesă românească. Este evident faptul că, deși ați plecat de ani buni din țară, cultura și muzica românească în mod special v-au rămas aproape. Considerați că muzica românească este un atu al imaginii dumneavoastră artistice, sau o priviți ca pe o obligație morală?

Remus Azoiței: Într-adevar, promovez lucrările de Enescu, dar numai și numai pentru că sunt de calitate universală. Faptul că sunt român desigur mă face să înțeleg această muzică mai bine și îmi conferă un avantaj în a reda-o publicului mondial. Mai mult, fiecare dintre studenții mei de la Academia Regală trec printr-o Sonată de Enescu la un moment dat, pe parcursul studiilor lor, nu au nici o șansă să scape! Partea frumoasă este că, odată ce au pătruns în universul enescian, chiar ei sunt cei care vin la mine să mai învețe cel puțin o altă lucrare! Pentru că le place.

I. M.: În ultimele decenii, statutul interpretului s-a schimbat enorm. Instrumentistul trebuie să iasă din camera de studiu, să se informeze, să își lărgească orizontul muzical, artistic, cultural, dar și să fie un manager bun al propriului parcurs, un director de marketing inventiv. Ce îi sfătuiți pe tinerii instrumentiști, dornici de afirmare?

Remus Azoiței: Este greu să investești timp pe care nu îl ai în a te promova. Este un aspect real al vieții de artist și asta se invață pe parcurs. Pentru că dacă nu, nu ai cum să ai succes. Indiferent cât de bun artist ești.

***

Dincolo de activitatea instructiv-educativă specifică unei instituții de învățământ, la Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță” expresia „Viitorul sună bine!” se umple de noi și noi de conținuturi. Palmaresul la competițiile naționale și internaționale, manifestările artistice și proiectele de anvergură reconfigurează permanent relevanța educației muzicale de înaltă performanță și vizibilitatea colegiului în comunitate.

Iulia MOGOȘAN