Feromoni versus pesticide. Combaterea ecologică a dăunătorilor

Dr. Ing. Maria Pojar Feneşan, director al Institutului de Cercetări în Chimie „Raluca Ripan” din Cluj-Napoca – institut preluat în 2007 de Universitatea „Babeş-Bolyai” şi devenit azi o unitate de cercetare acreditată a UBB – susţine cu convingere beneficiile utilizării feromonilor în combaterea insectelor dăunătoare în sectoarele pomicol, viticol, forestier şi în legumicultură.

Capcanele cu feromoni pentru insectele dăunătoare se fac pentru fiecare specie în parte. Nu sunt toxice pentru om sau pentru plante. Folosind capcanele cu feromoni pentru insectele dăunătoare şi nu pesticidele, contribuim la protecţia mediului şi a ecosistemelor. Costurile la legume sunt mai mici şi calitatea produselor, mai bună. Metodele ecologice de combatere a dăunătorilor asigură, cu certitudine, o alimentaţie sănătoasă. Capcanele cu feromoni pot fi folosite de mai multe or, prin simpla schimbare a capsulei cu feromoni. Partea esenţială a capcanei este capsula (”momeala”), care conţine şi emite substanţa sintetică, feromonul sexual, în mod natural emis de femelele speciei pentru împerechere. Moleculele-feromoni, care se răspândesc în aer, sunt percepute de insecta mascul şi, din cauza instinctului, aceştia sunt atraşi de presupusa femelă în capcana unde sunt prinşi pe o bandă lipicioasă, pe un strat de clei entomologic.

În privinţa pesticidelor, dezavantajele utilizării lor sunt numeroase: poluează atmosfera, solul şi apele, apoi există şi pericolul de intoxicare a omului şi animalelor. Fitosanitarele sunt responsabile şi de modificarea gustului legumelor şi fructelor.

Pe de altă parte, stropirile repetate cu aceeaşi clasă de insecticide au ca efect dezvoltarea rezistenţei dăunătorilor faţă de aceste substanţe. Crearera unor alternative în combaterea insectelor dăunătoare, bazate pe substanţe emise chiar de insecte, a fost o provocare. Dezvoltarea acestor alternative este azi o necesitate pentru agricultura ecologică.

Cercetarea feromonilor insectelor a constituit o activitate de pionierat, fiind printre puţinele grupe de cercetare europene în domeniu şi prima din Sud-Vestul Europei, care, în 1976, a ieşit pe piaţă cu produse feromonale. La Institutul de Cercetări în Chimie „Raluca Ripan”, finanţarea colectivului de Chimie organică – Produşi Naturali – unde se studiază mediatori chimici (feromoni, kairomoni, alomoni) se face, în prezent, prin proiecte câştigate în competiţii naţionale, bugetate prin UBB, dar şi din resurse proprii, rezultate din comercializarea feromonilor prin Centrul de Producţie de Feromoni, pe baza unor comenzi ferme. Preţurile sunt cu totul rezonabile.

Ce sunt feromonii? „Sunt substanţe emise de insecte pentru a comunica, sunt ”cuvinte” într-un ”limbaj” de comunicare chimic. În general, feromonii sunt substante care, emise de un individ dintr-o specie, produce receptorului – individ din aceeaşi specie – o modificare comportamentală. În laborator, noi, cercetătorii din ICCRR, studiem compoziţii feromonale proprii anumitor specii de insecte dăunătoare; obţinem, prin sinteză chimică fină, feromon sintetic, care, impregnat intr-un suport se pune ca momeală într-o capcană lipicioasă. Insecta dăunătoare este atrasă în capcană şi rămâne acolo imobilizată, reducând astfel populaţia de dăunători”, a explicat dr. Maria Pojar Feneşan.

Se cunosc feromonii a peste 1000 de specii de insecte, cei mai mulţi sexuali, emişi de femele. Un feromon este specific unei specii de insecte. Feromoni sexuali se emit de către insectele uneia şi aceleiaşi specii în scopul atracţiei indivizilor de gen opus pentru iniţierea actului de acuplare; feromoni de agregare se emit de către insecte în scopul concentrării indivizilor speciei date într-un anumit loc pentru iniţierea actelor de acuplare sau a procesului de nutriţie. O capcană cu un anume feromon elimină din areal numai specia respectivă de dăunători. Procesul de combatere este „eco-friendly”, favorabil mediului.

Potrivit cercetătorului clujean, insectele dăunătoare pot fi combătute şi prin captarea în masă a masculilor, înainte de împerechere, cu ajutorul capcanelor cu feromoni. În felul acesta, femelele din habitat rămân nefecundate, nu mai depun ouă fertile, nu mai au urmaşi, şi populaţia dăunătorilor se diminuează progresiv.

Feromonii ne ajută să combatem dăunători precum viermii mărului, părului şi gutuiului, molia pieliţelor fructelor, moliile verde şi roşie ale mugurilor, minatoarea marmorată, viermii prunelor, piersilor şi caiselor, molia brună a viţei de vie, buha semănăturilor, omida minieră a cerealelor, gândacul tipograf, nona molidului, etc.

De mare importanţă este utilizarea feromonilor în activitatea de depistare a unor specii apărute într-un areal, sau de depistare a infestărilor ce pot exista în produsele care constituie obiectul unor tranzacţii comerciale, mai ales cu specii de carantină fitosanitară. În anumite condiţii, pe anumite suprafeţe şi pentru anumite specii de dăunatori, capcanele feromonale pot fi utilizate la acţiuni de combatere directă, fie prin captarea în masă a adulţilor, fie aplicând metoda dezorientării feromonale. Această metodă constă în folosirea unei cantităţi mai mari de feromon în arealul care urmează să fie protejat. Substanţa în exces derutează masculii, îi face să rateze întâlnirea cu femelele, împerecherea şi, în consecinţă, perpetuarea populaţiei de dăunători.

Se reduc, astfel, pierderile provocate de dăunători până la pragul economic admisibil. La ora actuală, la nivel mondial, metoda de captare în masă a masculilor speciilor de insecte fitofage este aplicată, ca mijloc alternativ de protecţie a plantelor, pe suprafeţe de cca 10 milioane de hectare. În Spania, au fost efectuate testări ale metodei de captare în masă a masculilor speciei Ceratitis capitata în şapte livezi. Au fost aplicate câte 80 de capcane pe un hectar şi a fost redus numărul femelelor acuplate cu cca 68% faţă de sectorul-martor. Rezultă, aşadar, prioritatea aplicării metodei de captare în masă a masculilor cu feromoni, în defavoarea metodelor de combatere chimică, cu pesticide, care sunt nocive pentru mediul înconjurător. S-a demonstrat că zona saturată cu feromoni sexuali sintetici asigură diminuarea densităţii populaţiilor de dăunători fără blocarea legăturilor sexuale între genuri ale speciilor-ţintă. Feromonii sintetici sexuali dereglează doar procesele programate ale ontogenezei exprimate în reproducerea şi comunicarea între sexe şi speciile de insecte-ţintă. Pe de altă parte, feromonii sexuali fiind un produs al activităţii vitale a insectelor, nu provoacă apariţia rezistenţei. Modul de aplicare a feromonilor sintetici se deosebeşte radical de cel al pesticidelor chimice, a precizat dr. Maria Pojar Feneşan.

În anul 2010 a avut loc Conferinţa ştiinţifică internaţională cu tema „Feromonii: practica şi perspectiva aplicării în protecţia plantelor”. Una din hotărârile reuniunii a vizat intensificarea lucrărilor în domeniul identificării feromonilor sexuali, concomitent cu elaborarea unor standarde internaţionale şi regionale privind compoziţiile feromonale.

Se poate face agricultură intensivă fără chimizare excesivă ? Se poate, asigură dr. Maria Pojar Feneşan.

În Spania, de pildă, renumită pentru culturile extinse de leguminoase şi fructe, în sere şi solarii, reziduurile de pesticide din produsele agricole sunt mult sub nivelul fixat prin normele europene. În fiecare seră sunt instalate capcane cu feromoni, care atrag şi neutralizează insectele dăunătoare.

Carmen FĂRCAŞIU