2018 – Anul în care Inspectoratul Școlar Județean Cluj și-a confirmat capacitățile organizatorice

Pentru Inspectoratul Școlar Județean Cluj, cea mai mare provocare a anului 2018 a fost organizarea Olimpiadei Internaționale de Matematică. Pe lângă că a așezat Clujul pe o hartă pe care nu sunt alte orașe din România și sunt puține din lume, evenimentul a confirmat, mai mult ca oricând, capacitățile organizatorice ale Inspectoratului Școlar, după cum declară, în interviul acordat ziarului Făclia, inspectorul general, prof. Valentin CUIBUS.

 – Toți șefii de instituții pe care i-am intervievat în ultimele săptămâni au declarat că anul 2018 a fost un an „greu”, un an „dificil” sau un an „cu multe provocări”. La Inspectoratul Școlar Județean Cluj a fost altfel?

– Nicidecum. Anul 2018 a fost o mare provocare pentru că, spre deosebire de tot ce a fost în anii trecuți – examene de titularizare, bacalaureat, evaluare națională sau definitivat -, am avut și organizarea Olimpiadei Internaționale de Matematică (IMO). Evenimentul acesta a fost un succes și pentru noi, dar în primul rând a fost un succes pentru Cluj și pentru România. După părerea mea (și poate nu numai a mea!), IMO a fost cel mai mare eveniment educațional din anul Centenarului, în a cărui organizare s-au implicat peste 1500 de persoane. IMO, care este, probabil, cea mai mare olimpiadă internațională pentru elevi, pentru noi a fost o provocare, dar a fost și o confirmare a capacităților organizatorice pe care, o spun fără falsă modestie, le-a arătat Inspectoratul Școlar Județean Cluj – nu singur, pentru că un astfel de eveniment nu-l poți organiza de unul singur.

Le mulțumesc din nou tuturor celor implicați, sutelor de voluntari, elevi și profesori,  școlilor și, nu în ultimul rând, sponsorilor, fără de care organizarea nu ar fi putut să ajungă la un nivel despre care președintele Societății Internaționale de Matematică, Geoff Smith, a declarat că va fi foarte greu de depășit la edițiile următoare ale olimpiadei.

– A trecut ceva timp de la IMO și ați avut ocazia să evaluați acest eveniment „în tihnă” și în totalitatea lui. Ce a fost cel mai greu în organizarea IMO 2018?

– Au fost foarte multe lucruri pe care nu le știam dinainte, au fost foarte multe lucruri imprevizibile, lucruri care se schimbau în ultimul moment – de la vizele care trebuiau obținute pentru anumite țări care nu aveau reciprocitate cu România, la asigurarea transportului, modificări de grafice de transport, cazare în opt hoteluri, asigurarea siguranței copiilor, pentru că au fost participanți și din Statele Unite ale Americii și din țările arabe și din Israel, dar și din Siria – acesta fiind subiectul în vogă la acel moment, datorită participării fiului președintelui țării.

Deci, au fost foarte multe lucruri care nu erau previzibile, care se schimbau dintr-un moment în altul și la care trebuia să ai o reacție imediată sau un răspuns imediat. Dar, implicarea a fost extraordinară din partea tuturor celor care s-au ocupat de organizare și, chiar dacă mă repet, merită toți felicitări pentru faptul că au reușit să pună Clujul pe o hartă pe care nu există nici un oraș din România și sunt, totuși, puține orașe și din lume. Să nu uităm că înainte cu un an IMO a fost la Rio, în acest an va fi la Londra, apoi la Sankt Petersburg. Deci suntem într-o companie, putem spune, de invidiat.

– Dincolo de ceea ce a însemnat organizarea, apreciată de toți ca fiind ireproșabilă, a lăsat un gust oarecum amar faptul că anul acesta România a coborât foarte mult în ce privește rezultatele la IMO…

– Aici e o discuție tehnic-complicată, și noi am avut-o cu cei de la Societatea Română de Matematică. E o problemă reală aria de selecție a copiilor excepționali, pentru că e vorba de copii excepționali, chiar dacă n-au obținut toți rezultate foarte bune. Aria de selecție este foarte restrânsă, sunt foarte puține școli din care pot să fie aleși, pentru că nivelul la care se discută este extraordinar de ridicat. Asta, pe de o parte.

Pe de altă parte, dacă veți avea curiozitatea să vă uitați pe listele delegaților care au participat la IMO 2018 o să vedeți că, în cazul multor țări din Vestul Europei sau din America de Nord, majoritatea concurenților sunt asiatici. Se întâmplă același lucru ca la competițiile de tenis de masă, de exemplu. Asiaticii sunt foarte buni pe domeniul ăsta, sunt foarte muncitori, au o capacitate de concentrare extraordinară!

În plus, e vorba și de generații. România, de-a lungul timpului, a obținut rezultate bune și foarte bune. Nu întotdeauna ai generații la fel de performante. Apoi, e și o chestiune de conjunctură, pentru că, dacă la IMO 2018 îi iei pe primii patru concurenți români – că au fost șase, în delegația fiecărei țări -, lucrurile nu stau deloc prost. Dacă și ultimii doi ar fi obținut aceleași rezultate ca și ceilalți patru, România ar fi fost mult mai în față. Dar, doi din cei șase concurenți români n-au fost, poate, în cea mai bună zi a lor, și asta a coborât România în clasamentul general.

Marea problemă, însă, rămâne aria foarte restrânsă de selecție. Practic, patru din cei șase copii români au fost de la Liceul Internațional din București.

– A avut, în 2018, Clujul, olimpici internaționali?

– Da, au fost vreo șapte sau opt premii internaționale.

– Există o explicație pentru numărul, totuși, redus, de olimpici internaționali ai Clujului?

– Nu, nu există o explicație logică. Sunt… momente și momente. De exemplu, în 2017 am avut, la Informatică, locul I la națională și medalie la internațională. Discutăm însă de doar între patru și șase locuri de participare, la nivel național, și de un număr mic de competiții internaționale – matematică, fizică, chimie, informatică, biologie. Și atunci, poate să fie un an cum l-am avut pe cel cu rezultate la informatică – elevul nostru a obținut 600 de puncte din 600, în 2017 -, sau un an în care să nu avem elevi la același nivel.

– În afară de IMO, care au fost, pentru Inspectoratul Școlar Județean Cluj, celelalte provocări ale anului 2018?

– În afară de olimpiadă au fost cele obișnuite, pe care le avem în fiecare an: cele patru competiții, două ale elevilor – Bacalaureatul și Evaluarea Națională, și două ale profesorilor – Definitivatul și Titularizarea. Cu rezultatele la aceste competiții, Clujul a rămas în top și în 2018. Dacă am face o însumare a rezultatelor obținute în ultimii patru ani, cred, fără nici un dubiu, că Clujul ar fi pe primul loc, la nivel național. Faptul că am avut și în 2018 locurile I, II și III la aceste patru competiții este, cred, o performanță și, totodată, o confirmare a muncii depuse, pentru că rezultatele acestea se obțin în timp. Vă spuneam, acum șase ani, de modificarea sistemului de inspecții, de modificarea sistemului de evaluare, în unele locuri, de relația între clasa a IV-a și clasa a V-a, dintre învățător și profesor, de „preluarea” unor școli din mediul rural de către școli din urban. Ei bine, lucrurile acestea, toate, încet, încet încep să-și arate rezultatele. Nu spun, însă, că deja s-a făcut totul, că toate funcționează bine. Nu, nu funcționează încă, toate. Avem, încă, o mare diferență între urban și rural, chiar dacă în multe locuri lucrurile s-au schimbat, chiar dacă sunt școli din rural care arată impecabil. Trebuie făcut ceva pentru stabilizarea forței de muncă, acolo. În privința asta, însă, administrațiile locale nu fac foarte mult.

– O problemă veche și care, din ce se arată, va rămâne actuală încă mulți ani de acum înainte.

– O problemă veche, da, pe care am discutat-o cu mulți primari. Ei ar trebui să le creeze niște facilități, în așa fel încât să-i stabilizeze, să-i convingă pe dascăli să rămână în acele comune. Că le dau un teren, că le pun la dispoziție o locuință de servici, că le asigură alte facilități legale, important este să-i atragă cumva, să-i stimuleze să rămână. Avem școli impecabile, cu condiții extraordinare, în rural – și amintesc aici Școala „Mihai Vodă” din comuna Mihai Viteazu, dar asta nu e singura! Din păcate și numărul de copii din rural este scăzut. Cu toate astea, Clujul, pentru că atrage forță de muncă din toată țara, este unul dintre puținele județe în care populația școlară crește, nu scade. Vin foarte mulți tineri spre Cluj, fiindcă aici găsesc locuri de muncă bine plătite, și acești tineri au copii care se duc la școală sau la grădiniță. Sigur, majoritatea în urban. La nivel de învățământ rural, din păcate, avem școli cu un număr foarte, foarte redus de copii. Și nu poți să desființezi o școală, căci o comunitate care nu are școală riști să nu mai existe, așa că învățământul simultan rămâne și continuă să fie o problemă.

– Câte clase de simultan există acum în județ?

– Peste o sută. Nu sunt mai multe ca în anii trecuți, dar nici mai puține. Neexistînd o creștere a numărului populației din rural, clasele simultane rămân.

– Care sunt acum problemele din urban?

– Cele mai mari probleme sunt în municipiul Cluj-Napoca, și mă refer la construcția de grădinițe. Suntem descoperiți pe zona Bună Ziua, avem o problemă pe zona Mărăști, pe zona Între Lacuri. Creșterea numărului populației duce, bineînțeleles, la creșterea numărului de copii, pentru că majoritatea celor care vin la Cluj, în special pe domeniul IT, sunt tineri. Dintre acești tineri, foarte mulți au copii de grădiniță.

– Probleme de indisciplină ați avut, în 2018?

– Cazuri de indisciplină sunt în fiecare an, dar nu extraordinar de mari. Sigur, atât timp cât o problemă există, ea trebuie rezolvată și trebuie analizate cauzele care au generat-o. Nu au fost probleme foarte grave, dar numărul de absențe, în 2018, rămâne încă destul de ridicat.

– La ce clase, în mod special?

– În special la cele de liceu. Problema se pune de la clasa a IX-a în sus, în special la clasele de profesională și învățământ tehnic. Aici rămâne aceeași problemă pe care am discutat-o de fiecare dată, cea a orientării școlare și profesionale, care nu se face așa cum ar trebui. Sigur, diriginții o fac atât cât pot ei să o facă – și ei trebuie să facă de toate! -, dar nu poți fi specialist în toate domeniile. Orientarea școlară și profesională e o chestiune dificilă, pentru care trebuie să ai o pregătire specială. La noi, în clasele V-VIII, orientarea școlară și profesională e mai mult orientarea părintelui, decât a copilului, și de aici apar problemele de instabilitate. Copilul se duce la un liceu cu profil uman, după care vede că nu-i place și vrea la real, își dă seama că nu-i bun la matematică, fiindcă s-a dus la „mate-info” și se gândește acum că nu-și va putea lua bacalaureatul. Și așa, lucrurile se complică, apare mișcarea aceasta, care este destul de mare, apare și o renunțare la școală, uneori, în special în zona profesională, chiar dacă lucrurile s-au schimbat mult în bine.

– De activitatea dascălilor, în 2018, sunteți mulțumit? Au fost, și în rândul acestora, probleme de indisciplină?

– Întotdeauna sunt mici probleme. N-am avut însă cazuri „extraordinare”, dar situații… au fost. Gândiți-vă că discutăm în momentul acesta – și spun din nou că, din păcate, Inspectoratul Școlar este cel mai mare angajator din județ, bine ar fi fost să fie un agent economic! – de peste 10.000 de angajați, din care 7.000 sunt cadre didactice. Sigur că, dintre ei – doi, trei, cinci, zece, poate ar fi fost mai bine să-și găsească altă meserie. Marea majoritate a profesorilor, însă, sunt niște oameni dedicați, oameni excepționali, care își fac „meseria” așa cum trebuie și rezultatele se văd. Dar, sunt „uscături” în fiecare pădure, sunt situații și la noi, însă nu foarte multe. Aici, până la urmă, e și o chestiune care ține de legislație și de cât de ușor se eliberează un certificat medical, că ești „apt”. În învățământ ar trebui să fie strictețe mult mai mare, pentru că lucrezi cu copii, și asta e altceva decât dacă lucrezi, să zic, la un strung.

– Dacă ar fi să schimbați ceva în sistemul actual de învățământ, ce ați schimba?

– Mai multe. Sunt multe lucruri mici care ar trebui schimbate și care ar duce la mișcarea sistemului, înainte.

Sunt două lucruri mari pe care le-aș schimba. Aș schimba sistemul de salarizare. Aș face un sistem care să fie orientat spre performanță, adică nu toată lumea să aibă același salariu, indiferent ce face, ci să fie un salariu fix, la care să se adauge bonusuri pentru rezultatele pe care le-ai obținut. În privința programei, aș merge un pic pe aerisirea acesteia, fiindcă este mult prea încărcată în prezent, și pe o micșorare a numărului de ore, în așa fel încât copilul să nu să stea la școală de la 8:00 la 15:00.

– Ați finalizat lucrările la noul sediu și în luna aceasta, în sfârșit, vă mutați…

– Asta a fost o a doua mare provocare a anului 2018, după IMO, pentru că după nouă ani de când a început construcția, era cazul să se și finalizeze. Lucrurile merg greu, în România, în privința investițiilor. Până când nu vom schimba sistemul de licitații, nu vom avea nici autostrăzi, nici altceva.

– Proiecte pentru anul acesta…?

– Nu dorim să mai organizăm o olimpiadă internațională, deocamdată facem o pauză, îi lăsăm pe alții. Am vrea să rămânem, însă, în top la cele patru competiții naționale ale elevilor și profesorilor. Important este ca lucrurile să meargă bine pentru copii și pentru profesori și sper să avem și părinții alături de noi, pentru că, așa cum am spus de fiecare dată, educația n-o putem face noi, dascălii, singuri, ci doar împreună cu familia și împreună cu societatea în care trăim, fiindcă influența a tot ceea ce este în jur, a tot ceea ce copiii văd în fiecare zi pe stradă, în mas media, pe internet, este foarte, foarte mare.

M. TRIPON