Ziua latinităţii

 Domnul Trandafir, domnul Vucea, bădiţa Vasile – iată c]teva portrete de dascăli memorabili evocaţi de condeie celebre precum Sadoveanu, Delavrancea sau Creangă. Dar nu e nevoie să fii mare scriitor ca să fi avut un învăţător ori un profesor de neuitat, aşa că voi încerca şi eu să creionez, cu ocazia Zilei latinităţii, cum nu se poate mai potrivit, portretul unui dascăl de latină. Dar ce este Ziua latinităţii?

În 15 mai 1954, prima Zi a latinităţii, a fost înfiinţată prin Tratatul de la Madrid Uniunea Latină. Această organizaţie reuneşte treizeci şi şapte de state cu limbă şi cultură de origine latină, printre care şi România. Scopul principal al acestui organism este de a promova moştenirea culturală a ţărilor latine, fie prin organizarea de manifestări culturale, fie prin concursuri de limbi romanice ori prin proiecte care vizează terminologia ştiinţifică şi tehnică în limbile neolatine (informaţii utile se pot găsi pe site-ul Uniunii, www.unilat.org). Ţara noastră este demn reprezentată în Uniunea latină, căci una din limbile oficiale ale organizaţiei, alături de franceză, italiană, portugheză, spaniolă şi catalană, este româna.

Rosa, rosae … Cei care au făcut latină, fie şi doar un an de zile, îşi aduc aminte de repetiţia ad nauseam a acestui substantiv, folosit insistent pentru a ilustra declinarea întîi de mai toţi dascălii de latină. Nu însă şi de Frieda Edelstein, profesoară de sintaxă latină la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai”. Pentru doamna Edelstein, abordarea logică prima în abordarea unei limbi atît de frumoase ca latina, nu memorizarea papagalicească.

De aceea, analiza profundă, în amănunţime, era preambulul absolut necesar pentru înţelegerea şi traducerea adecvată a oricărei fraze latineşti. Desigur, cu această metodă nu se parcurgeau volume din autorii latini, dar studentul ajungea să înţeleagă resorturile cele mai fine ale gîndirii unui autor precum Tacitus, preferat de doamna profesoară tocmai pentru arcanele limbii sale. Frieda Edelstein a urmat unor mari profesori ca Teodor Naum şi Nicolae Lascu, îndrumînd sute de studenţi în tainele sintaxei latine timp de mai bine de cinci decenii. Pasiunea doamnei profesoare pentru latină este o pasiune rece, dacă mi se permite acest oximoron, cerebrală, care nu se exprimă prin efuziuni retorice, ci prin aplecare răbdătoare, curioasă, pătrunzătoare asupra textelor antice – aceste continente pline de mister şi farmec mereu reînnoit.

Roadele acestei dăruiri sînt cercetările de sintaxă latină şi română propuse fie în Sintaxa gerunziului românesc (1972), fie în articole publicate în ţară ori străinătate în care nu arareori doamna profesoară aduce corecturi marilor tratate de sintaxă germane ori franceze, iar în curînd va apărea editat pentru prima dată cursul său de sintaxă.

Avem nevoie de dascăli pasionaţi şi dăruiţi precum Frieda Edelstein, veterani ninşi de ani în lupta cea bună pentru umanioarele româneşti, care să inspire la rîndu-le noi generaţii de discipoli entuziaşti. Cine nu are bătrîni, să-şi cumpere! Doamna Edelstein a împlinit luna trecută venerabila vîrstă de nouăzeci de ani. Macte virtute, magistra colendissima! Deus te servet!

Andrei GOŢIA