Zile libere

RADU VIDA

  N-aş fi revenit la acest subiect, dacă, discret, s-ar mai fi oferit cîteva zile libere celor care (mai) muncesc. În mod egal, adică pentru toată lumea care contribuie, într-un fel sau altul, la… (mi-e şi groază să mai spun „mersul nostru înainte).

Zile libere, sărbători legale există în toată lumea asta. La unii mai puţine, la alţii mai multe, dar toate popoarele sărbătoresc cîte ceva. Iar noi, cică, nu avem încă destule libere, pentru a ne alinia celor care… Nu se ştie exact „care”, aşa că rămînem la punctele de suspensie. Şi revenim la oful nostru.

Nici măcar nu-l putem numi populism, pentru că noile propuneri de zile libere fac parte din acea categorie de propuneri care duc sigur la jenă. Şi pentru că jena n-are margini şi nici frontiere, cînd vine vorba de penibil: Comisia de muncă a Senatului are 3 propuneri pentru zile libere. PSD a propus o a treia zi liberă de Paşti şi tot acest partid consideră că şi de Împăraţi Constantin şi Elena trebuie să…putorim. PNL propune ziua de 10 Mai  ca zi de dezmăţ.

Să le luăm pe rînd.
De ce n-ajung două zile de beţie de Paşti? Întrebarea ar rămîne retorică, dacă tot muritorul n-ar „lega” aceste zile ba de una, ba de alta. Şi pentru că e vineri, e păcăleala cu pregătirile pentru sîmbătă; sîmbătă, totul se transpune pe duminică; luni se merge cu… udatul, marţi îi… feria de pălincă pentru maistru, miercuri… ş.a.m.d.

Oamenii, în general, cer locuri de muncă, condiţii mai bune de trai, salarii, concedii, sporuri… Parlamentarii, însă, nu-şi bat capul cu asemenea fleacuri şi propovăduiesc, prin atitudinea lor, lenea. Nemunca. Chiulul. Dispreţul faţă de rigoare şi disciplină.  Aşa că de Constantin şi Elena poate fi ca şi de Adam şi Eva, sau Ion şi Măria.
Propunerea liberalilor mi se pare cea mai puţin aberantă. Ei suspină după monarhie, slăvesc regele şi prinţesa lui, dar se străduie din toţi rărunchii să-şi pună preşedinte. (Rămăşiţă… ţărănistă, că şi ei oftau, dar şi-au tras urmaş de os… domnesc şi universitar pcr.) Nu mai pun la socoteală faptul că poporul nu vrea regalitate; nici că nu este chiar o fericire să sărbătoreşti ziua regalităţii, în traducere liberă, schimbarea, alungarea, mai bine zis, a unui domn român, pămîntean, şi aducerea pe tronul (?!?) ţării a unei familii cu totul şi cu totul străine de România.

Să mai amintim în context şi propunerea PPDD, în care fugarii partidului, încropit în garsonieră şi dirijat spre Vatican, au propus, ca zi liberă şi sărbătoare naţională, începutul de şcoală. Îi şi văd pe… copilaşii de clasa a XII-a cu bentiţă, număr la braţ, chipiu şi uniformă apretată, de mînuţă cu mama şi tata, făcînd careu în jurul directorului pus politic. Nu de alta, dar nici cei dintr-a II-a nu mai vor să meargă cu părinţii nici la bal, nici la spital, şi cu atît mai puţin la discotecă, grupuri de iniţiere în hip-hop, şpir şi haşiş.
Ce fac cei care n-au cu ce ţine Paştele? Sărmanii. Şomerii. Ce facem cei pe care îi cheamă Pandele şi Maricica? Dar cu republicanii? Sau cu cei care nu au copii de şcoală? Nu merg la lucru! Aşa, de sanchi! Asta ca să nu mai spunem că toată povestea se învîrte în jurul bugetarilor. Pentru că, cei de la privat, nu pot, nu vor şi nu-i lasă!

Există 12 zile de sărbătoare în calendar. Mai există zile… mascate, în care nu se aia, nu se aialaltă. În traducere: din varii motive şi cu 1 milion de pretexte, naţia  nu lucrează. Îndemnul popilor preacucernici! Şi, uite aşa, sfînta nemuncă se întinde şi peste cei care, cu ambîţ, ar vrea mai mult şi mai bine. Dar nu se poate de chiulăi şi susţinătorii lor.
Nedrept!