Zile de toamnă în culorile Sicului

 Timp de două zile, sicanii s-au mutat în strada a III-a, unde a fost rostuit un imens amfiteatru pietruit, lîngă dreptunghiul sporturilor de vară. Spaţiu plăcut, bine compartimentat, frumoasă organizare, aici, la ieşirea spre Coasta Bonţidei şi Ansamblul monumental de la Tăuşeni, unde sarea solului ce musteşte parcă din adîncuri, a împrumutat, în bună parte şi culoarea ei vegetaţiei acestui perimetru sărăturat.

După comemorarea de luna trecută a masacrului tătăresc din 1717, căruia i-au căzut victimă sute de localnici, sîmbătă şi duminică, locuitorii Sicului au colorat pur şi simplu, în nuanţe mult mai proaspete, toate cele trei străzi ale localităţii, unde roşul, albul, negrul şi albastrul parcă au coborît din curcubeele universului. Sînt culori dominate de o mare încărcătură istorică, ce datează de prin anii 1300.

Se spune, adesea, că Sicul este o comună mare, dimensiune discutabilă dacă luăm în analiză numărul de locuitori – 1400 – ce o aşează între localităţile mici; dacă o dimensionăm imobiliar, ea poate fi comparată cu Certezul Maramureşului. La Sic, unele case sînt adevărate conace, construite de purtătorii inconfundabilelor clopuri de paie şi veste cu nasturi galbeni, uşor de identificat pe şantierele ţării şi chiar ale Europei, nu numai prin ţinută, ci şi prin hărnicie. De aici şi acea glumă şantieristică, potrivit căreia sicanii au fost, sînt şi rămîn adevărate „excavatoare vii”.

Cam acesta este cadrul în care s-a desfăşurat a II-a ediţie a tîrgului de toamnă de la Sic, un tîrg al portului şi artei populare locale şi nu numai, un tîrg al muzicii, dansului, poeziei şi al competiţiilor de tot felul, la care s-a participat într-o adevărată solidaritate locală, pe care nu o întîlnim şi la alte aşezări din zona Cîmpiei Transilvane, areal geografic adiacent Sicului.

Prima zi, adică sîmbătă, a debutat cu o invitaţie muzicală la tîrg – ne-a mărturisit primarul Ioan Sallai, cel ce deţine timona de şef al administraţiei publice de vreo 20 de ani şi care era dominat de emoţiile inerente unei asemenea manifestări de mare ţinută şi dimensiuni, mai ales că a avut oaspeţi din judeţ, din ţară, din Ungaria şi Slovacia, ţări cu oarecare veleităţi în domeniu. Nu am participat la programul primei zile şi îmi pare rău, că mai învăţam cîte ceva din graiul prietenilor de la Sic, unde s-a vorbit numai în maghiară, iar scrisul nu a avut nici el traducere, decît pe invitaţia-program. Desigur, dacă vedeam şi drapele de dincolo de Tisa, atunci încolţeau niscai bănuieli. Însă nu a fost arborată decît o eşarfă cu roşu, alb şi verde în colţul scenei unde, la ora 10, copiii au fost invitaţi la teatru de păpuşi, un spectacol prezentat de o trupă particulară din Cluj-Napoca. La 11 fix, primarul Janos Sallai a deschis festivităţile, a salutat oaspeţii, dorindu-le să se simtă cît mai bine la Sic şi a dat startul bucătarilor înscrişi în concursul de pregătire a sarmalelor, concurs cîştigat de echipa din Fenyslitka-Ungaria, care a cedat premiul, în semn de solidaritate şi încurajare, tinerilor bucătari din Sic, care au ocupat locul II, locul III revenind bucătarului-senior Vigh Janos, tot din Sic. Programul a continuat cu formaţiile de dansatori ale tinerilor din localitate şi un concurs de poezie, poveşti şi expoziţie foto, pictură facială şi chiar un concurs de băut bere, concursuri în care a fost implicat şi clubul „Panorama”, ce şi-a deschis în acest an o filială la Sic.

A urmat o altă frumoasă „repriză” de dansuri şi cîntece populare maghiare, în care vedeta principală a fost Syntia, o tînără din Odorheiu Secuiesc, ce intră tot mai bine pe piaţa muzicii maghiare din România. Călăritul pe doi roibi pursînge şi concursul de tras cu arcul au prefaţat concertul de muzică uşoară şi focul de tabără, ce au încheiat prima zi a serbărilor de la Sic.

Duminică, primarul l-a invitat să urce pe scenă pe şeful UDMR Cluj, deputatul Mate Andras Levente, pe vicepreşedintele Consiliului Judeţean Vakar Istvan, care au salutat iniţiativa, pe organizatorii ei şi sutele de participanţi, aducînd în atenţia mulţimii predominant de etnie maghiară apropiatele alegeri parlamentare din acest an, unde UDMR-ul vrea locuri atît în Parlament cît şi la guvernare. Scena a fost oferită apoi copiilor, care au deschis manifestările artistice ale zilei, iar primarul a oferit seturi de bonete, şorţuri şi tricouri inscripţionate celor şase echipe înscrise la concursul de gulaş, care deja aprinseseră focul sub ceaune, concurs cîştigat de „bucătarii” Ansamblului Szalmakalap – Sic; locul II a revenit tinerilor din Sic şi III – UDMR-ului Sic. Cîştigătorilor le-au fost înmînate premii şi diferite cadouri din partea organizatorilor. Copiii de grădiniţă au fost adevărate bijuterii vii în clip-ul de pe scenă, la fel şi elevii din clasele primare, iar ansamblul „Tarisnyas” din Cluj-Napoca, formaţiile de dansatori „Szeki Szalmakalap” şi „Fekete-Piros” din Sic, dansatorii din Unguraş, Vaida Cămăraş şi Sîncraiu au adus cele mai frumoase jocuri tradiţionale în această mare petrecere cîmpenească de excepţie, unde contribuţii artistice au avut şi Fundaţia „Teka” din Gherla şi trupa „Bikini” din Cluj-Napoca.

Chiar dacă focul de artificii a încheiat ediţia anului, nu putem neglija numeroasele standuri artizanale, rînduite în spaţiul expoziţional cu vînzare, unde sicancele şi-au valorificat adevărate lucrări de artă prin cusăturile, ţesăturile şi broderiile aduse aici.

Au fost două zile mai mult decît frumoase, dominate de culorile acestui anotimp generos cu sărbătoarea Sicului.

Dumitru VATAU