Valea Timocului – locul unde să fii român e un act de curaj

Ca român în Serbia, cel mai important lucru este dacă te-ai născut la nord sau la sud de Dunăre. În nord-Voivodina, provincia cu cinci limbi oficiale, unde românii se bucură de standarde minime privind drepturile minorităţilor naţionale. La sud, românii timoceni nu au parte de niciun drept care să le asigure păstrarea identităţii. Fără şcoli, fără biserici, fără presă în limba română şi fără reprezentare la nivel politic. Ba, mai mult, membrii comunitătii româneşti de aici sînt forţaţi să se declare vlahi tocmai pentru a putea fi mai uşor deznaţionalizaţi.

Timocul sau Valea Timocului este o regiune situată în nordul peninsulei Balcanice (în estul Serbiei şi nord-vestul Bulgariei), de-a lungul rîului Timoc şi în zonele montane adiacente acesteia. Este formată din judeţele sîrbeşti Branicevo, Morava de Est, Bor şi Zaiecar, precum şi regiunea bulgară Vidin. Uneori, regiunea este numită Tribalia (după Tribali, o ramură a dacilor din antichitate, care a trăit în nord-vestul Bulgariei de azi). În această regiune trăieşte o importantă populaţie românească, numită de către slavi drept “vlasi” (valahi, vlahi). Potrivit unor oameni de ştiinţă, aici trăiesc aproximativ 400.000 de români. Statisticile oficiale sîrbeşti spun însă că ar fi doar 42.075 români (împărţiţi în vlahi şi români).
Situaţia acestora este de-a dreptul sumbră din punctul de vedere al păstrării identităţii naţionale. Pe lîngă faptul că sînt divizaţi, românii sînt supuşi unui proces agresiv de deznaţionalizare şi asimilare. Aceşti oameni nu se bucură cum ar trebui de libertatea cuvîntului, de biserici în care să se oficieze în limba română şi de dreptul fundamental la educaţie în limba maternă.

Toate aceste aspecte au fost discutate recent în cadrul celui de al patrulea Congres al Jurnaliştilor Români de Pretutindeni, organizat sub genericul Europa-Manipulare-Minoritate. Evenimentul a fost organizat de Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români şi a avut ca scop găsirea de soluţii la problemele cu care se confruntă, în general, românii din diasporă şi, în mod special, presa de limba română din afara României. Congresul a reunit aproximativ 100 de reprezentanţi ai organismelor de presă şi ziarişti români din România, Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Italia, Germania şi România, ai organizaţiilor comunităţii româneşti locale, ai mediului studenţesc, interesaţi de presa de limba română din ţările cu comunităţi româneşti, precum şi reprezentanţi ai asociaţiilor româneşti din Valea Timocului şi Voivodina.

Încă de la începutul dezbaterilor, jurnaliştii şi reprezentanţii organizaţiilor românilor timoceni au ţinut să avertizeze că situaţia românilor din nord-estul Serbiei este alarmantă, făcînd apel la reprezentanţii statului român şi la jurnalişti să-i sprijine. Ei au spus că statul sîrb încearcă să arate că face paşi în privinţa drepturilor românilor prin introducerea, începînd cu luna aprilie, în cîteva şcoli din Timoc, la nivel opţional, a limbii române în cadrul unui program ce se va derula pînă în septembrie. Oamenii cred însă că acest lucru nu va avea mari rezultate, atîta timp cît limba română nu e introdusă în curricula şcolară.

Deznaţionalizarea românilor timoceni
Situaţia românilor din Timoc a fost descrisă de protopopul Boian Alexandrovici, vicarul Timocului.
‘’Am învăţat limba română acasă şi o vorbesc cum o vorbim noi în zona de munte a Văii Timocului. Românii trăiesc în 154 de state sută la sută româneşti, plus în alte 48 de localităţi mixte. Sînt între 300 şi 350 de mii de români, care pînă vineri, 4 aprilie, nu au avut nicio oră de limba română în şcoli. Au doar două biserici şi trei paraclise. Românii există de cînd există şi zona aceasta. În ţara noastră, Serbia, pe care o respectăm şi pentru care am luptat în războaie, s-a ajuns acum că, dacă facem o biserică românească şi folosim limba românească, este ilegal. 200 de ani nu am avut unde să învăţăm despre identitatea noastră, istoria noastră şi despre cultura noastră. Dacă acum construim o biserică, sîntem condamnaţi la puşcărie. Dacă facem o clopotniţă, ne trezim cu decizii de dărîmare. Se trage cu pistoale în geamurile preşedinţilor consiliilor parohiale şi la reprezentanţii asociaţiilor şi membrilor asociaţiilor de români din Valea Timocului. Nu e normal să se întîmple aşa ceva. Mai mult, fraţii noştri preoţi din biserica sîrbă ne ameninţă cu împuşcarea, iar cînd sesizăm autorităţile, ni se spune că nu e grav. Sînt oameni din zonă care în sîrbă se declară vlahi, iar alţii rumuni. Pentru noi acest lucru este totuna. Să nu uităm că ?ara Românească era numită Vlahia, însă, pentru autorităţile sîrbe, vlahi e una, iar români e alteva. Din ce cauză? Pentru că aşa românii pot fi asimilaţi foarte uşor, mai ales dacă se declară vlahi, deoarece aşa nu au ţară mamă şi nu au limba standardizată. Ce vor românii din Valea Timocului? Vor şcoli în limba română, biserici care să ţină de Patriarhia Română. Hai să oprim procesul de asimilare şi să nu ne rupă nimeni relaţiile cu România”, a afirmat Boian Alexandrovici, vicarul Timocului.

Bojan Barbuţă (Barbulovici), liderul Iniţiativei Românilor din Serbia, a descris şi el drama românilor de aici.
‘’Este greu să fii român, mai ales că nu eşti recunoscut ca minoritate. Românii din Valea Timocului au fost supuşi unei poltici de deznaţionalizare foarte dură. Au fost de-a dreptul îngropaţi şi li s-au creat o istorie falsă. Mai mult, acum sînt divizaţi în români şi valahi. Cineva are tot interesul ca oamenii din Valea Timoului să se declare în număr cît mai mare vlahi, pentru că, cu această denumire, procesul de deznaţionalizare se poate face mult mai uşor şi, de asmenea, poate fi ruptă legătura cu ţara mamă”, a declarat Bojan Babulovici. El a spus că o soluţie pentru ca românii de aici să-şi obţină drepturile ar fi ca aceştia să fie uniţi. În acest sens, spune Barbuţă, a fost înfiinţată Iniţiativa Românilor din Serbia, care îşi propune în prima fază să atragă de partea sa toate organizaţiile de români, iar apoi să se transforme într-un partid politic, pentru că ‘’numai aşa s-ar putea obţine reprezentare în parlamentul de la Belgrad”.
Totodată, liderul român a subliniat că în Timoc e nevoie de instituţii de presă în limba română, deoarece în prezent există un singur astfel de mijloc de informare-Timoc Press, care apare doar în mediul virtual.

Oficialii de la Kiev vor să interzică presa în limba română
În cadrul dezbaterilor a fost analizată şi situaţia românilor din Ucraina. Nici aici situaţia nu e deloc roz. Jurnaliştii de la redacţia în limba română a postului public radio Ucraina Internaţional au venit cu un anunţ şoc: după 45 de ani de activitate, redacţia la care lucrează se desfiinţează din motive de restrucutare a cheltuielilor. ‘’Avînd în vedere că în acest an se împlinesc 45 de ani de la înfiinţarea secţiei de emisiuni în limba română, conducerea companiei naţionale de Radiodifuziune din Ucraina a hotărît să stopeze acest proiect şi să-i disponibilizeze pe cei 12 angajaţi, în marea lor majoritate, tineri entuziaşti, care îşi dedică eforturile pentru difuzarea de emisiuni în limba română pentru cei peste 500.000 etnici români din Ucraina.”, a anuţat Carolina Jitaru, redactor la emisiunea în limba română a Radio Ucraina Internaţional.
Vestea i-a şocat pe participanţii la dezbaterea pe tema Europa-Manipulare-Minoritate, care nu au înţeles de ce o ţară care aspiră la NATO şi chiar UE apelează la o astfel de măsură, care nu se justifică deloc economic.
Prin urmare, Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români a cerut, prin intermediul unui protest, iniţiatorilor proiectului de închidere a Redacţiei de limba română a postului de Radio Ucraina Internaţional să renunţe la această măsură administrativă.

‘’Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români, organizaţie care protejează şi susţine libertatea de expresie a minorităţilor naţionale, va informa toate instituţiile şi organizaţiile internaţionale semnificative în legătură cu încălcarea normelor care reglementează principiile europene ale libertăţii de expresie”, a avertizat FIJR.
Preşedintele FIJR, Romeo Couţi a ţinut să condame simpla idee a limitării libertăţii de expresie. ‘’În această situaţie, e evident că Ucraina simulează respectarea valorilor şi obligaţiilor europene asumate. Motivele financiare nu constituie o justificare pentru această iniţiativă de limitare a drepturilor fundamentale ale minorităţilor naţionale”, a declarat preşedinele FIJR, Romeo Couţi.

Jurnaliştii români din Ucraina au mai semnalat atitudinea extrem de ostilă din partea presei de limba ucraineană, precizînd că întreaga comunitate românească din zona Cernăuţi şi nu numai este ţinta unor atacuri dure în presa ucraineancă: ‘’România şi Ucraina se pregătesc de război”; ‘’Românii sînt ţigani”; ‘’Căraţi-vă de aici”, etc. Jurnalistul Vasile Tărîţanu a subliniat că orice acţiune a românilor bucovineni e privită cu suspiciune de către autorităţile naţionale ucrainene şi se încearcă să nu se accepte ca România să fie avocat al integrării Ucrainei în UE.
Pe lîngă condiţiile total ostile în care se face presă în limba română, o altă problemă extrem de gravă a comunităţii de români de aici este accesul la învăţămînt în limba maternă.
Românii din Ucraina sînt forţaţi să renunţe  la limba maternă

Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, a avertizat că în Ucraina se promovează o campanie de ‘’moldovenizare’’ a românilor, care are ca scop deznaţionalizarea acestora. ‘’Pierderea limbii materne este primul pas spre deznaţionalizare. Pierderea identităţii se face odată cu pierderea limbii pe care o vorbeşti’’, a spus Cernov. Ea a subliniat că statul ucrainean încurajează copii românii să înveţe la şcoli în limba ucraineană, iar părinţii acestora acceptă acest lucru foarte uşor. ‘’Cea mai mare problemă e că părinţii încep din ce în ce mai des să-şi dea copiii la şcoli ucrainene, iar autorităţile merg în întîmpinarea lor. Spre exemplu, au fost introduse microbuze care să ducă copii din satele româneşti la şcoli ucrainene din satul vecin. Acest proces îngrijorează. Oamenii declară tot mai de că vor să le facă copiilor o carieră în Ucraina şi de aceea au nevoie de limba ucraineană. Aici o înfluenţă nefastă o au şi statul, pentru că diplomele obţinute în România nu funcţionează şi, prin urmare, oamenii hotărărsc să-şi stabilească copiii la şcoli în Ucraina. În România, în schimb, vin să înveţe copii foarte puţini români din Ucraina’’, a explicat Cernov .

Prezent la debaterile celui de al IV-lea Congres al Jurnaliştilor Români de Pretutindeni, preşedintele Institutului Cultural Român, profesorul Andrei Marga a ţinut să sublinieze rolul presei pentru comunităţile de români din afara graniţelor.
El le-a spus jurnaliştilor că nu există nici democraţie şi nici cultură trainică fără presă liberă. Andrei Marga a declarat în deschiderea lucrărilor congresului că România trebuie să aibă în vedere deschiderea unor institute culturale în afara graniţelor, deşi aceste eforturi pot fi destul de costisitoare. ‘’Un institul cultural în exterior poate costa pînă la un milion de euro pe an, dar cu toate acestea propunerile noastre sînt dintre cele mai variate şi generoase. La Belgrad, Kiev, Bejing, Atena (sau Salonic), Cairo şi chiar Seul, putem deschide filiale ale ICR”, a precizat Marga.

Secretarul de stat Stejărel Olaru, şeful Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, a arătat că este important ca românii din afara graniţelor să se poată manifesta în limba maternă. “Noi, ca departament, ce are în responsabilitate viaţa şi activitatea românilor de pretutindeni, ne bazăm pe informaţiile furnizate din teren, e foarte importantă activitatea jurnaliştilor, astfel. Activitatea dumneavoastră e vitală pentru noi, astfel ne sesizăm şi ne implicăm. Misiunea acestui departament nu se poate desfăşura fără ajutorul dumneavoastră. Vă mulţumim şi continuaţi ceea ce faceţi”, a menţionat Olaru în discursul său la deschiderea lucrărilor.

La rîndul său, ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Cristian David, a subliniat în mesajul de salut strategia statului român privind respectarea drepturior românilor care trăiesc în afara graniţelor ţării. ‘’Avem ca priorităţi susţinerea şi apărarea drepturilor legitime ale românilor, oriunde s-ar afla ei”, a afirmat ministrul delegat. Acesta a mai ţinut să arate destul de ferm că ‘’trebuie să ne batem pentru ca spiritul european de respectare a drepturilor minorităţilor să se afirme pretutindeni unde trăiesc români”.
Preşedintele Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români, Romeo Couţi, director al TVR Cluj, a spus că ediţia din acest an a Congesului a fost deosebit de importantă pentru care jurnaliştii români din afara ţării. ‘’Congresul a demonstrat că românii din afara graniţelor ţării, prin exponenţii societăţii lor – jurnaliştii de limbă română – pot fi solidari în jurul unui proiect care ţinteşte solidarizarea românilor de pretutindeni. Prezenţa oficialilor guvernamentali din România, la care se adaugă şi mesajul primului ministru Victor Ponta, adresat Congresului, confirmă faptul că există o preocupare foarte serioasă pentru problematica românilor din afara graniţelor ţării’’, a spus Couţi.

El a făcut apel, pe această cale, ca Ministerul de Externe, Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni să se implice pentru protejarea şi aplicarea standardelor europene legate de libertatea presei. Potrivit lui Couţi, următorul Congres va avea loc la Odesa.
La finalul dezbaterilor, participanţii la Congresul Jurnaliştilor de Pretutindeni au redactat un document, pe care îl vor trimite guvernelor ţărilor din jurul României. Organizaţia trage astfel un semnal de alarmă şi cere sprijinul autorităţilor, pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă ziariştii români din diaspora. Totodată, s-a convenit înfiinţarea unei televiziuni pe internet pentru românii de pretutindeni, cu surse de finanţare din din programe transfrontaliere.

Cosmin PURIŞ