Va putea să se despartă Rusia de tradiţia imperială?

Kommersant

În ajunul revenirii lui Vladimir Putin la Kremlin, dezbaterile pe marginea felului în care va arăta noua politică externă a Moscovei iau amploare. O problemă-cheie devine modul în care ar putea fi realizate interesele naţionale ale marii puteri ruse, într-o lume în schimbare şi evitînd erorile trecutului în relaţia cu străinătatea apropiată şi cea îndepărtată.

Eşecurile fostelor eforturi de integrare din spaţiul postsovietic, care au dus la stingerea treptată a Comunităţii Statelor Independente (CSI), au stîrnit în mod paradoxal o explozie de interes pentru noile proiecte de integrare iniţiate de Moscova. Motivul l-a oferit chiar Vladimir Putin. În octombrie, cu şase luni înainte de alegerile prezidenţiale, premierul rus a făcut public planul său privind crearea Uniunii Eurasiatice, principalul proiect geopolitic al celui de-al treilea mandat prezidenţial al său.

Descriind Uniunea Eurasiatică drept “o puternică uniune supranaţională, capabilă să devină un pol al lumii contemporane” şi “o punte de legătură eficientă între Europa şi regiunea Asia-Pacific”, Putin a precizat în acelaşi timp că “nu este vorba de a recrea, într-o formă sau alta, Uniunea Sovietică”. Însă, această precizare nu i-a convins pe numeroşii critici ai premierului rus din Occident, care l-au acuzat imediat că doreşte să realizeze un nou proiect imperial, şi nici pe liderii mişcării “Rusia Internaţională”, parte a “Frontului Popular Rus”. Astfel, delegaţii congresului din octombrie al “Rusiei Internaţionale” au proclamat crearea “Frontului popular eurasiatic de la Havana la Ţhinvali”, amintind în acest fel de vremurile demult uitate ale Internaţionalei Comuniste.

La scurt timp după alegerile din 4 martie, care au anulat toate întrebările în legătură cu revenirea lui Putin la Kremlin, despre integrarea euroasiatică, ce nu s-ar limita la spaţiul economic unic, au început să vorbească deja membri ai partidului aflat la putere, “Rusia Unită”. În data de 17 martie, partidul a organizat la Moscova conferinţa “Experienţă istorică şi noi posibilităţi”, la 21 de ani de la referendumul pentru menţinerea URSS. Chiar dacă 78% dintre respondenţi s-au pronunţat atunci pentru menţinerea Uniunii Sovietice, acest lucru nu a împiedicat destrămarea, după numai cîteva luni, a imperiului sovietic. Participanţii conferinţei au subliniat că, dacă vor pierde astăzi posibilitatea unei noi integrări cu Moscova, statele postsovietice riscă să se pomenească în “plasa altor alianţe, mai puţin atractive”.

Într-un alt articol electoral dedicat politicii externe şi publicat în februarie, Putin a vorbit despre “locul unic al Rusiei pe harta politică mondială, despre rolul ei în istoria şi în dezvoltarea civilizaţiilor”. În acelaşi timp, Putin a atenţionat alte centre mondiale, în primul rînd lumea anglo-saxonă, suspectată de complot împotriva Rusiei. În acest sens, Putin a promis că va desfăşura o politică externă ce va pleca de la “interesele şi obiectivele Rusiei”, fără a fi dictată de deciziile altcuiva.

Între timp, nu este un secret că proiectul imperial “A treia Romă” se baza tocmai pe ideea mesianică a “rolului unic” al Rusiei şi al civilizaţiei ruseşti. O asemenea omisiune nu este întîmplătoare. Pe de o parte, Moscova nu poate să nu conştientizeze faptul că acele “valori ale civilizaţiei ruse”, precum şi modelul rus şi-au pierdut demult atractivitatea chiar şi pentru vecinii săi apropiaţi. Kremlinul, care s-a obişnuit să-şi influenţeze în alt mod vecinii, pur şi simplu nu mai poate să exercite o “putere blîndă”.

Pe de altă parte, există cel puţin două motive pentru care proiectul imperial ar putea fi cerut în timpul celui de-al treilea mandat prezidenţial al lui Putin. În primul rînd, acest proiect rămîne, probabil, singura idee politică externă care funcţionează fără greş printre cei 64% dintre alegători care au votat pentru Putin în alegerile din martie. Pentru electoratul lui Putin, care înţelege “ridicarea din genunchi” în primul rînd ca pe o renaştere a vechiului rol istoric al Rusiei, mitologia imperială constituie o platformă coerentă pentru consolidarea în jurul unui lider naţional, care promite să facă din Moscova un nou centru al lumii eurasiatice, puternic şi atrăgător.

În al doilea rînd, pentru a neutraliza frontul liberal-occidental, capabil să-i aducă surprize neplăcute, Putin nu poate să nu ţină cont de adepţii politicii dure, care nu ascund că văd în viitoarea inaugurare a lui Putin un punct de pornire pentru reactivarea proiectului imperial, puternic zdruncinat pe vremea preşedinţiei lui Dmitri Medvedev.