Un povestitor înnăscut: Gheorghe ONEŢ

De-a lungul a aproape patru decenii, mi-a fost dat să descopăr şi să propun editurilor autori, documente, confesiuni aparţinînd unor condeieri nativi, veritabili cronicari ai vieţii unor ţinuturi sau regiuni istorice, cum e cazul sacrului spaţiu al Munţilor Apuseni şi al acestui volum de literatură memorialistică – Povestiri, istorii şi amintiri din Beliş şi Călăţele de Gheorghe Oneţ. Elementele narative, simbolurile ‘’moţeşti’’, autenticitatea unor ‘’spo-ve-danii’’ esenţiale ne reamintesc de soarta Amintirilor colonelului Locusteanu, “autenticul scriitor’’ descoperit şi impus de Camil Petrescu.

Domnul Gheorghe Oneţ a devenit un caz cu totul special, apre-ciabil, valoros, prin ispita sa îndelungată de a trece oralitatea vie în ‘’cronici scrise’’, viaţa în document (şi mărturie), iar prietenii, cunoscuţii, chiar sătenii (concetăţenii) săi, vecinii în personaje li-terare şi în istorie trăită. Încă din tinereţe – iată un detaliu de seamă! –, acest povestitor nativ a făcut însemnări, note, scurte jur-nale ale unor fapte, întîmplări, evenimente pe care le-a trăit; şi însuşi acest volum reprezintă o a treia variantă a istorisirilor şi amin-tirilor surprinse de condeiul său. Sau, cum numeşte el, cu o ex-presie latină a vieţii şi spiritului pragmatic, de gospodar (tîmplar, dul-gher, constructor de case): “o punere în operă’’ – o ‘’a treia pu-nere în operă’’ a acestor cărţi şi a faptelor şi istoriilor  specifice spa-ţiului Apusenilor.

Povestirile, întîmplările, amintirile d-lui Gheorghe Oneţ sînt aşezate pe capitole şi subcapitole, transformînd substanţa vo-lu-mului într-un “roman istoric’’, întins desfăşurat şi complex!… Fap-tele sînt reale, cu personaje reale şi cu nume reale, structurate, edificate asemenea cărămizilor într-un zid, în Marea Memorie a Trecutului. Astfel sînt: “Clipe de neuitat, din tinereţe’’, “Mitrea lui Pogan’’ (erou pilduitor, în ale cărui întîmplări întîlnim şi o variantă vestită din Nastratin Hogea al lui Anton Pann, în care ni se relevă pilda plină de învăţătură a hainelor, care sînt mai impor-tan-te decît persoana şi trebuie  invitate, şi ele, la masă!…). Sau ca-pitolul dedicat Întîmplărilor din armată (în Siliştea-Gumeşti, satul lui Marin Preda; apoi, lîngă Curtea de Argeş). Capitolul în-chinat istoriei familiei, soţiei Paulina, suferinţelor ei cumplite şi fiu-lui unic Ionel; amintiri despre munci şi meserii, îndeletniciri spe-cifice vieţii ‘’moţilor’’ sau ‘’mocanilor’’; ori Despre mari şan-tiere şi mii de oameni, la lucru, în care autorul nostru pomeneşte, nu fără nostalgie, “marele număr de slujbe, posturi, încadrări în muncă’’ şi ridicarea unor fabrici, hidrocentrale, străzi, exploatarea au-rului şi lemnului – ‘’aurul verde’’, a altor ‘’amplasamente in-dus-triale’’ şi chiar ‘’turistice’’, evidenţiindu-se ‘’cel mai mare număr de salariaţi nu numai din Apuseni, ci şi din Ardeal, Crişana, Banat, din toată istoria României’’!… ?i, desigur, deplîngînd, azi, auste-ri-tatea prezentului postcomunist.

Ca autor (povestitor), Gheorghe Oneţ restituie cititorilor “fapte şi amintiri’’, “întîmplări’’, “snoave şi glume, de altă-dată’’, vorbind despre nunţi, clăci, petreceri, şezători şi alte eve-ni-mente şi activităţi culturale specifice lumii satului, amintind de cîn-tăreţi, tarafuri (şi taragotişti, unii azi dispăruţi), despre corul din Călăţele; aduce în atenţie obiceiuri, ceremonii, coruri religioase, dansuri, jocuri, hore; mai mult decît atît, cartea are o secţiune de-dicată culegerii de folclor (specific Crăciunului şi Anul Nou); toate acestea îl transformă pe Gheorghe Oneţ în cronicar al me-moriei colective din arealul naşterii, copilăriei, adolescenţei şi tine-reţii sale – zona Beliş – Călăţele, vorbind şi de localităţi precum: Huedin, Sîncrai, Mănăstireni, de Băişoara, Mărişel (cu faima sa de ‘’cea mai mare, întinsă şi muntoasă comună a României’’), dar şi de Poiana Horea, Muntele Găina, Albac, Abrud, Cîmpeni, Poiana Negri-leasa – ‘’a Narciselor’’), de Bucium-Saşa (a lui Ion Agâîr-biceanu), de Vidra lui Avram Iancu şi de ‘’labirintul de păduri’’ care i-a apărat, întotdeauna, pe moţi de ‘’răutăţile Istoriei’’.

Domnul Gheorghe Oneţ este un fervent patriot, căutînd ‘’do-cumente şi urme reale’’ ale Trecutului, vizitînd “drumurile lui Horea’’ şi “cărările Iancului’’, ale “tribunilor’’ şi ‘’prefecţilor’’ săi, ale Pelaghiei Roşu, “eroina moţilor’’!… El stă de vorbă, iscodind oameni vîrstnici, uitaţi de vreme, şi reface, cu pasul, ‘’cărările tăi-nuite’’ ale lui Horea, prin Beliş – Călăţele – Aleşd – Bihor spre Viena. Alături de acestea, unele adevăruri locale, mai puţin cu-nos-cute, fac ca acest volum, Povestiri, istorii şi amintiri din Beliş şi Călăţele, să fie, în faţa cititorilor, o apariţie editorială pitorească şi memorabilă.

Amestecul de seriozitate, umor, ironie (autorul face de mul-te ori apel la hazul de necaz) şi, uneori, amărăciune creează far-mecul acestei cărţi de excepţie. Elemente ale unei civilizaţii mo-ţeşti a lemnului (cu produse excepţional finisate, vestite: roţi, bu-toaie, buţi, căruţe, vedre, războaie de ţesut, stîlpi pentru case – ajunse familiare tuturor românilor – se reîntipăresc, constant, în me-moria noastră. Nu în ultimul rînd, amintirile din cele două răz-boaie mondiale, de la cei ce au fost pe front, cartea prezentînd: ple-carea soldaţilor, care legau de degetele fetelor un fir de aţă – simbol al inelului de logodnă, gest prin care ele deveneau ‘’promise’’, aştep-tîndu-i şi păstrîndu-şi virginitatea. Aflăm, apoi, cum bărbaţi şi femei din Beliş, Călăţele şi alte sate, după 1947, porneau de acasă, spre Banat sau Bărăgan, la cules de grîu şi porumb, pentru a se întoarce cu sacii plini de cerealele necesare traiului de peste an.

Un personaj important al volumului Povestiri, istorii şi amintiri din Beliş şi Călăţele  al lui Gheorghe Oneţ este fiul său, Ionel, format şi educat în Clujul universitar, care face parte din prima generaţie a Liceului de Informatică (1971-1974) din Cluj-Napoca, el ajungînd apoi specialist reputat, lingvist,  într-o limbă inter-naţională – Esperanto. Invitat să ţină conferinţe la University of Berkeley – California (de către un legendar pionier, de origine română, al acestei creaţii geniale ale lui Zamenhof, Doamna Georgeta Harabagiu), Ionel Oneţ nu a mai revenit în Patrie decît după Revoluţia din Decembrie 1989, pricinuind, astfel, un dor nesfîrşit maicii sale şi o îndelungată suferinţă, nu numai morală. Ionel s-a realizat plenar, fiind unul dintre directorii Ligii Nord-Americane de Esperanto, pînă în 1998, cînd a fost transferat la Rotterdam – Olanda, ca Manager general al Universal Esperanto Asocio, devenind şi organizator-comisar de simpozioane şi con-gre-se anuale, ceea ce îi dă prilejul de a călători prin toată lumea. Ionel Oneţ a tradus mult, făcînd servicii excepţionale artei şi culturii româneşti.

Cartea Povestiri, istorii şi amintiri din Beliş şi Călăţele  scrisă de domnul  Gheorghe Oneţ este, prin urmare, consecinţa unei îndatoriri, însă şi un omagiu adus înaintaşilor săi, familiei sale, dar şi numeroşilor prieteni, colegi, colaboratori, consăteni; volumul este, deopotrivă, şi un omagiu adus ‘’muncilor şi zilelor’’ din spaţiul magic al Munţilor Apuseni.

Constantin  ZĂRNESCU