Turismul, evaziunea şi procentele

Radu VIDA

Am auzit voci care spuneau că investiţile în turism ar fi inutile, că n-avem cum să concurăm cu alte entităţi în acest domeniu, din moment ce sîntem săraci, puţin inventivi şi, în orice caz, rămaşi în urmă. Nu sînt de acord cu astfel de gîndire. Fiecare ţară are cîte ceva, poate să-şi facă dacă nu are şi, chiar în condiţii de sărăcie, se pot evidenţia acele aspecte ale realităţii care ne avantajează, pe care alţii n-o au sau n-o exploatează suficient. A! Nu e bine să te întreci în tîmpenii, să nu-ţi cunoşti lungul nasului şi să imiţi natura altora, prin improvizaţii kitsch. Să plantezi palmieri acolo unde stăpîn este stejarul sau să ai pretenţia organizării unor curse de formula 1, prin pădurile neasfaltate ale patriei.

Odată aberaţiile depăşite, turismul poate fi o soluţie pentru creşterea veniturilor. Trebuie şi promovare, şi investiţii, pentru că lipsesc o serie de accesorii fără de care turismul modern nu se mai poate face. Avem deja ce arăta, putem să asigurăm turism culural şi de relaxare în condiţii dintre cele mai civilizate. Şi, cred, avem şi preţuri destul de bune, chiar dacă unii, cîrcotaşi de meserie, tot fac comparaţii cu alţii, desigur scoţînd multe lucruri din context, numai să le dea lor “pe rele” tot ce se face la noi.

Problema evaziunii este însă o uriaşă tară. Aici trebuie să fiu de acord cu doamna ministru Elena Udrea, care spune că nu se plătesc taxe şi impozite după numărul de turişti cazaţi, nu se raportează corect gradul de ocupare al camerelor etc. Repet, pot să fiu de acord cu domnia sa, dar nu ştiu de ce-mi spune mie asta?! Iese madama la tv şi se plînge că hotelierii, proprietarii de restaurante şi staţiuni turistice o păcălesc. Bravos! Păi, ce pot face eu, contribuabil cinstit ? Am eu pîrghiile doamnei ministru? Nu.  Am eu influenţa domniei sale? Nu. Sînt sigur că, asemenea mie, nici un alegător, chiar de culoarea incertă a PDL-ului, n-o compătimeşte pe doamna ministru. Din contră. Bombăne în faţa televizorului că, iată, aşa damă bine, cu atîtea proptele, şi nu-i în stare să urecheze un picolo sau paznic de noapte, ce moare ziua dacă nu păcăleşte cîteva bilete la o intrare de ştrand.

Şi tot vorba multă strică aerul şi în ceea ce priveşte doleanţele patronilor din turism şi a celor care au chef să hălăduiască în căutarea binelui din vacanţe. Spune doamna ministru că se discută. Marea calitate a politicienilor! Se discută, vas’zică, de reducerea tva-ului  în alimentaţia din turism. Nu dau sfaturi nimănui, dar asemenea propoziţii stîrnesc  nemulţumiri în două direcţii. În primul rînd, marea masă a populaţiei, cea care nu face turism, ci ar vrea ca alimentele să aibă un tva ceva mai civilizat. În multe cazuri, de supravieţuire! Apoi, nemulţumiţi sînt şi cei care, în turism lucrînd, nu vor putea beneficia niciodată de asemenea înlesniri. Pentru că, zice doamna ministru Udrea, în guvern se discută reducerea la 9% a tva-ului pe păpică. Da, numai că nu cîştigă turistul, ci patronatul. Şi, poate, unii dintre angajaţi.

În altă ordine de idei, trebuie spus că turismul de la noi este o componentă importantă a economiei. Cu bune şi rele, fenomenul a luat amploare, s-a aliniat tendinţelor europene şi  tinde să intre în lumea selectă. Multe lucruri bune sînt de inspiraţie occidentală, există investiţii calate şi pe specific naţional, chiar pe unicat se implică atît privaţii cît şi statul. Există însă un rău de care nu putem scăpa: lucrul făcut de mîntuială. Să fie! E bine şi aşa! Ba, aici, chiar vă contrazic! Nu se poate lăsa nimic la voia întîmplării şi, chiar şi cînd e bine, trebuie să mai adăugăm încă ceva. Pentru a mulţumi turistul! Binele se uită, foarte binele se transmite şi la alţii, dar un pic de rău devine ţînţar pe post de armăsar. Şi strică întreaga strădanie.

E greu de dărîmat stereotipuri. Şi şi mai greu de schimbat obiceiuri. Dar consecvenţa şi insistenţa în bine vor aduce multă faimă turismului. Nu neapărat pentru că avem “paisage”, ci pentru că, în multitudinea de oferte, putem satisface tot felul de gusturi şi pretenţii.
Ceea ce nu-i puţin lucru.