Treburile de dinafară

RADU VIDA

Întotdeauna, relaţiile externe au fost  de mare importanţă. Nu numai pentru buna şi liniştita dezvoltare a României, dar şi pentru posibilitatea susţinerii unor interese, colaterale, să le spunem, care, însă, s-au dovedit, de nenumărate ori, vitale pentru existenţa statală. Menţinerea unui echilibru în lumea sensibilităţilor de tot felul a fost şi este o provocare şi, totodată, o întreprindere foarte grea. Costisitoare. Alambicată. Şi, desigur, cu consecinţe imprevizibile.

E nevoie să precizeze că, în acest domeniu, guvernele anterioare moţiunii care a spălăcit portocaliul din vieţile noastre au dus o politică externă cel puţin ciudată, departe de cerinţele lumii globalizate în care trăim. Şi, mai ales, de nevoia aşezării relaţiilor cu celelalte state într-un cadru de respect reciproc şi armonie bi şi multilaterală. N-am să mă opresc asupra situaţiei speciale din R. Moldova. În treacăt, doar, trebuie spus că relaţiile personale la nivel înalt au lăsat de dorit, iar ajutoarele gratuite către populaţia locală insuficient relevate. (Başca continua hărţuire verbală a Rusiei, în chestiuni de minoră importanţă, dar cu consecinţe imense în ceea ce priveşte tensionarea relaţiilor pe termen lung).

O problemă realmente importantă ar fi fost grija pentru păstrarea unor relaţii strînse, ferme şi cordiale, în acelaşi timp, cu marea vecină Ucraina. N-a fost să fie. Interesele imediate au fost urmărite cu acribie exagerată, ceea ce nu corespunde, în nici un caz, cu necesara fermitate în dialogul bilateral. Pe de altă parte, aspecte de mare importanţă pentru… interiorul sufletesc al întîmplărilor de dinafară au fost ignorate sau, mai rău, prost administrate de către toţi miniştrii de externe de dinainte de guvernul Ponta.

Un exemplu.
De ani de zile, se află pe lista discuţiilor din Rada ucraineană problema limbilor regionale. Evident, lobby-uri de diferite naturi, exprimînd zeci şi zeci de nuanţate interese, au contribuit la finalizarea unui text care, iată, se dovedeşte defavorabil nouă. Zilele trecute s-a ajuns la o primă lectură în forul legislativ. Şi, surpriză! Lista recunoaşte atît limba română, cît şi limba moldovenească (!!!), transmite Romanian Global News. Mai pe înţelesul tuturor: în nordul Bucovinei şi Transcarpatia se vorbeşte româna, iar în sudul Basarabiei şi regiunea Odesa – moldoveneasca. Au luptat din răsputeri pentru asta stataliştii din Chişinău şi agenţiile de influenţă ale serviciilor secrete ucrainene.

Pe cînd România… cu „neamestecurili” de altădată. Problema nu se pune la modul de cît se face de rîs legiuitorul ucrainean, ci, mai degrabă, cît de slabă a fost prezenţa lucrătorilor ambasadei  României şi ai Ministerului de Externe în clarificările necesare! În loc de aceasta, autorităţile române au preferat să tensioneze relaţiile cu Ucraina (o acţiune similară a avut loc şi în R. Moldova) prin inflaţia de paşapoarte la graniţa celor două ţări. E drept că actuala componenţă a Ministerului de Externe a clarificat lucrurile, dar Ucraina a transmis de nenumărate ori protestul său faţă de dubla cetăţenie (chestie de legislaţie internă, pînă la urmă), demersurile României fiind catalogate drept „neprietenoase”.

Din păcate, marionetele admise de preşedintele Băsescu la ministerul de resort au condus la o politică deficitară atît cu Ungaria, cît şi cu Bulgaria şi Serbia. Ca să nu mai vorbim de China şi Franţa. Deficienţe ce se cer grabnic reparate, pentru că treburile de dinafară se regăsesc mereu în interiorul nostru. Cel mai intim, probabil.