Tot despre Şcoala Populară de Arte Cluj

În numărul din 24 noiembrie 2011 al ziarului Făclia a apărut articolul ‘’Noi sîntem Şcoala de arte’’. Noi, nemulţumiţii din aceeaşi unitate, pentru o mai bună şi corectă informare, vă rugăm să ne facilitaţi apariţia opiniei noastre.

Pentru că şi noi sîntem Şcoala Populară de Arte şi nu doar cei care au semnat la comandă sau chiar forţat textul ‘’Noi sîntem Şcoala de arte’’, semnalăm că materialul apărut în 24 noiembrie anul curent în Făclia şi pe site-ul şcolii este confecţionat pe calapodul deja uzat al propagandei pro domo cu care ne-am obişnuit de mult. Acelaşi condei, aceeaşi concepţie, aceleaşi complexe.

Emoţionantă solidaritatea celor ce muncesc cu abnegaţie şi devotament, strîns uniţi în jurul conducătorului mult iubit şi stimat. De toţi. De toţi cei care resping cu hotărîre acţiunile duşmănoase ale unei clici de sabotori, care se opun mersului neabătut (al şcolii n.n.) spre noi trepte de progres şi civilizaţie. Aceste elemente reacţionare, nostalgice după trecutul de tristă amintire al şcolii, trebuiau să primească o replică fermă din partea maselor largi, progresiste, înflăcărate de înalte idealuri revoluţionare… Pfu!…

Această confecţie dubioasă, însăilată precipitat, care se doreşte un document de efect categoric, mai are şi defectul că nu pare deloc autentică. Şi, nici nu poate fi, atîta timp cît ea apare, cu neverosimilă rapiditate, chiar anterior unor fapte pe care le incriminează. Ce fel de emisiuni televizate puteau contesta, în cunoştinţă de cauză, semnatarii respectivi, cînd emisiunea a avut loc tîrziu, în seara zilei de 22 noiembrie, iar mulţi dintre ei nu au văzut-o nici pînă azi ?! Ce puteau şti aceştia (parte dintre ei abia sosiţi în şcoală) despre problemele şcolii şi, mai ales, despre opinii încă nefăcute public?!

Sînt pe lista aceea nume care pun serioase semne de întrebare, ca să nu mai vorbim că lista înşiră nume adunate de pe o arie mult prea mare pentru posibilităţile normale ale unui management (fie el şi de grup) normal.

Îi asigurăm pe toţi cei trecuţi pe lista protestului-manifest, semnaţi de voie, de nevoie sau forţat, că îi înţelegem şi nu le purtăm niciun fel de pică, iar relaţiile dintre noi rămîn aceleaşi. Sau, cu cei care habar nu au cine sîntem şi ce au făcut, vor fi, dacă se va întîmpla să ne cunoaştem, amiabile, ca şi cînd lista, îmbîcsită de mînie proletară, nu ar exista. Iar, pentru ca ei să nu se expună şi pentru a nu se relua şirul răzbunărilor de pînă acum, chiar îi rog sincer, pe toţi, să se desolidarizeze de noi şi să-şi vadă liniştiţi şi mulţumiţi de slujbă. Mult succes!

În numele tuturor nemulţumiţilor, declaraţi sau nu, rămaşi (încă) în şcoală şi a nemulţumiţilor (deja) alungaţi abuziv, semnează

Ilarion Voinea