Teatrul Maghiar de Stat Cluj – Napoca, stagiunea 2011 – 2012. 2010-2011, o stagiune artistică foarte bună. Urmează 2011-2012 pe aceleaşi coordonate

“Încercăm, sînt aprecierile directorului Tompa Gabor, să facem un bilanţ al stagiunii trecute. Pot afirma că Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca a avut o stagiune record, cu 11 premiere noi, alte şase titluri menţinute din stagiunile anterioare, jucate cu săli pline, au fost spectacolele festivalului internaţional ‘Interferenţe’, nu mai puţin de 290 de evenimente artistice în stagiunea trecută numai pe scena noastră. Mai amintesc prezenţele noastre în festivaluri naţionale şi internaţionale şi avem imaginea unei stagiuni pline. Cred că numărul mare de premiere nu a fost în detrimentul calităţii spectacolelor prezentate. A fost un ritm asumat, sînt convins că fiecare spectacol în parte a avut calităţi artistice importante. Pentru noi, 2010-2011 a fost o stagiune artistică foarte bună. Afirmaţia este susţinută şi de numeroasele nominalizări şi premii obţinute în ţară şi pste hotare, şase nominalizări UNITER, trei premii UNITER, premii ce au vizat spectacolele Strigăte şi şoapte în regia lui Andrei Şerban, respectiv Leonce şi Lena în regia subsemnatului. Sînt şi mulţi actori ai teatrului care au fost nominalizaţi sau premiaţi pentru rolurile din diferite filme, mai amintesc distincţiile de stat conferite unor artişti ai teatrului, numărul tot mai mare al spectatorilor. Dacă e să mă refer la prezenţe internaţionale, mă opresc asupra spectacolului Richard III prezentat la Seoul, cinci reprezentaţii aducîndu-ne încasări record, cca 200.000 dolari !, plus o nouă invitaţie, pentru 2013”.

Cum am urmărit spectacolele teatrului condus de Tompa Gabor, pot spune că au fost spectacole de mare calitate în marea lor majoritate, ajunge să mă opresc asupra titlurilor precum Strigăte şi şoapte, Leonce şi Lena, Trei surori, Caligula, Dundo Maroje, Am omorît-o pe mama, Alcoolicii, Măsură pentru măsură, Unchiul Vania, Yakobi şi Leidental, Jurnalul unui nebun, spectacole puse în scenă de nume reprezentative cum sînt  Andrei Şerban, Tompa Gabor, Robert Laponja, Matthias Langhoff, Elie Malka, Mihai Măniuţiu. Despre multe dintre ele am scris la vremea respectivă, majoritatea însă s-au bucurat şi se bucură de aprecieri favorabile ale criticii de specialitate, de aprecieri din partea publicului. Şi faptul că biletele au fost şi sînt  vîndute cu mult înainte de seara spectacolului, spune deja foarte multe, despre calitatea spectacolului  (regie, interpretări actoriceşti, scenografie) în primul rînd.

2011 – 2012: opt titluri noi!
Pentru stagiunea în curs, sînt pe rol opt titluri noi. În ordinea reprezentării lor, ele sînt Draculatura sau Proiectul Brand Stroker de Lakatos Robert şi Felmeri Cecilia (regia Lakatos Robert; premiera la 18 septembrie 2011, Casa Tranzit), Aniversarea de Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov (regia Robert Woodruff/Statele Unite; premiera la 5 octombrie, sala ‘Studio’), Ubu rege de Alfred Jarry (regia Alain Timar/Franţa; data propusă pentru premieră 5 decembrie 2011), Hedda Gabler de Ibsen (regia Andrei Şerban; data propusă a premierei 19 ianuarie 2012), Femeia nisipurilor de Kobo Abe (regia Mona Marian; martie 2012), Domnişoara Julie de Strindberg (regia Felix Alexa; martie 2012), Mamo de Mathe Angi (martie 2012), Perfect Wedding de Charles Mee (regia Karin Coonrod; mai 2012).

Festivaluri şi turnee…
Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca va fi prezent în perioada care urmează la Festivalul Teatrelor Minorităţilor Naţionale (Gheorghieni, 6 septembrie; spectacol Am omorît-o pe mama), la Festivalul internaţional de teatru de la Belgrad (BITEFF, septembrie, cu Strigăte şi şoapte), Festivalul internaţional de teatru de la Sarajevo (MESS Sarajevo; Leonce şi Lena), apoi la FNT Bucureşti (cu Leonce şi Lena, Strigăte şi şoapte, Unchiul Vania, invitaţii ce vor fi onorate fiind şi cele din Luxemburg, Budapesta, Moscova, Bogota (Festival Iberoamericano de Teatro, martie – aprilie 2012).

Cea mai mare problemă, salarizarea
Revin la cele declarate de Tompa Gabor, citez, “Ar trebui să vorbim şi despre situaţia financiară a personalului nostru, artistic şi tehnic deopotrivă. Cea mai mare problemă e cea a salarizării angajaţilor noştri, care continuă să aibă probleme existenţiale din cauza reducerilor salariale. Mă  gîndesc şi la fapul că actorii noştri sînt actori premiaţi, că artiştii instituţiei sînt des invitaţi ai altor scene teatrale din ţară şi de peste hotare. Cu siguranţă ei vor continua aceste colaborări externe pe care le au, tocami pentru a-şi asigura cît de cît bunăstarea”.

Demostene ŞOFRON