Seniorii Cetăţii 2013

Prof. univ. dr. CORNEL DURGHEU. Sculptor. Doctor în Istoria Artelor, avîndu-l printre conducători şi pe profesorul Raoul Şorban, obţinînd nota 10 (şef de promoţie!). A absolvit Secţia de Sculptură a Academiei de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (1974-1978), clasa Löwith Marc Egon, iar în anul 1995 s-a numărat printre principalii fondatori ai Facultăţii de Arte Vizuale din cadrul Universităţii din Oradea. Lucrarea sa de licenţă, „Burebista”, realizată din beton armat, a fost amplasată în oraşul Floreşti. Între anii 1972-1974 a participat la cursuri de regie şi actorie la Centrul Naţional din Bucureşti, avîndu-i coordonatori pe maeştri Liviu Ciulei, Manole Marcus, Alecu Popovici, D.T. Popovici ş.a. A iniţiat Simpozionul Naţional de Sculptură „Copiii şi istoria”. S-a preocupat cu rară pasiune şi perseverenţă de destinul artistic al copiilor din Ţara Lioarei, iniţiind cursuri de ceramică populară tradiţională, expoziţii itinerante de artă plastică în zona Beiuş-Salonta, a ţinut lecţii deschise, dar l-a preocupat, în prim plan, educarea în acest sens, a educatorilor şi a institutorilor. A avut o prezenţă activă remarcabilă la toate saloanele de artă plastică orădene, iar expoziţiile sale personale au fost organizate la Cluj-Napoca (1977), Oradea (1981), Marienberg (Germania, 1990), Istanbul (Centrul Cultural „Sfînta Sofia”), Bucureşti (Sala Dalles, 1986), Szeged (Ungaria, 1992), Arad (Salonul Naţional de Sculptură Mică, Arad, 2004). În palmaresul ştiinţific s-au adunat numeroase comunicări şi participări la dezbateri tematice, cum au fost cele de la Detmold-Lage-AKL (Germania), din anii 1999, 2000 şi 2002, Bilefeld – Germania (2003), Bruxelles – Belgia (1999), Bari-Altamura (Italia, 2006) ş.a. În anul 2008, la Toronto, la Cenaclul „Nică Petre”, a susţinut prelegerea „Sculptura contemporană românească”, iar cu acel prilej a organizat şi o Expoziţie omagială de desen şi culoare, sub genericul „Două generaţii de artişti: Serenela Durgheu (pictor) şi Cornel T. Durgheu (sculptor)”. În Editura Universităţii din Oradea a publicat, între altele, volumele „Sculptura Monumentală din Bihor” (2007) şi „Bihor: Istorie, Evoluţie şi Civilizaţie Artistică Plastică” (2007). Numeroase lucrări şi-au găsit locul binevenit în publicaţii de specialitate şi academice. Lucrările sale de Artă Monumentală şi Spaţială se regăsesc în comuna de graniţă Sînicolaul-Român – Obelisc închinat eroilor (beton armat, 1970), „Constantin Brâncuşi” (bust turnat în bronz, 1993), „Avram Iancu” (bust turnat în bronz, Oradea, 1994), „Lucian Blaga” (bust şi relief monumental, bronz, Oradea, 1995), „Onisifor Ghibu” (bronz, Oradea, 1995), Monumentul martirilor „Ciordaş şi Bolcaş” (bronz, Beiuş, 1995), Bustul monumental „Horea” (bronz, Marghita, 1996), Monumentul eroilor, Homorog-Bihor (marmură, 1998), Monumentul „Avram Iancu”, de la Salonta (bronz şi marmură, 2002), Bustul monumental „Mitropolit Nicolae Bălan” (bronz, Sibiu, 2004), Monumentul cepei, la Pericei-Sălaj (tablă de cupru bătută, 2007), Monumentul „Memoria timpului” (Ţeţchea-Bihor, inox, 2008), Monumentul Eroilor de la Vîrciorog-Bihor (beton placat, 2011) ş.a.

Prof. univ. dr. ing. BARBU BĂLAN. Contribuţii esenţiale la dezvoltarea şcolii de cercetare clujene în domeniul transportului prin vibraţii, dezvoltate prin cele 30 de contracte de cercetare. Pe baza lor s-au realizat 3 tipuri noi de vibrotransportoare, denumite „MUB”, „BIB” şi „VIBROTRANS GHID”. S-a născut la 3 martie 1936, în comuna Poiana Ilvei, iar la vîrsta de 4 ani, în urma Diktatului de la Viena, după ce mama sa a fost dată afară din serviciu, s-a refugiat din Ardeal pentru a putea supravieţui. Ca refugiat şi persecutat etnic, alături de alţi colegi, a pus bazele Asociaţiei Refugiaţilor, Expulzaţilor şi Deportaţilor din judeţul Cluj, iar la 3 august 2006, în cadrul unei Conferinţe Naţionale, s-a constituit Federaţia Naţională a Românilor Persecutaţi Etnic, alegîndu-l ca preşedinte de onoare pe Adrian Păunescu, iar preşedinte executiv pe prof. Barbu Bălan. A întemeiat şi coordonează revista trimestrială „Pro Memoria, 1940-1945”. Este absolvent al Facultăţii de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj cu media 10 la Examenul de Stat, fiind reţinut cadru didactic în cadrul Facultăţii pe care a absolvit-o, în catedra condusă de regretatul şi nedreptuitatul prof. dr. ing. Andrei Ripeanu. Teza de doctorat a susţinut-o la Iaşi, în anul 1981. Timp de patru decenii, pînă la pensionare, a desfăşurat activitate didactică şi de cercetare în cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. În anul 1992, a obţinut, prin concurs, titlul de profesor. A elaborat, singur sau în colectiv, 12 cursuri, îndrumătoare de lucrări şi culegeri de probleme de Mecanică Tehnică, publicînd peste 100 de lucrări ştiinţifice în reviste de specialitate, în ţară şi străinătate. A iniţiat editarea primului curs de Mecanică Tehnică din ţară, destinat secţiilor de subingineri. De mare utilitate profesională au fost stagiile de specializare efectuate la Catedrele de Mecanică ale Institutelor Politehnice din ţară, precum şi cele de la Facultatea de Maşini din Belgrad şi de la Universitatea din Braunschweig. A făcut parte din Senatul Universitar al Politehnicii din Cluj şi din Consiliul Profesoral al Facultăţii de Mecanică, în calitate de secretar ştiinţific. Dincolo de aparenta rigiditate tehnică, profesorul Barbu Bălan s-a numărat printre cei mai activi animatori ai vieţii cultural-artistice studenţeşti, fiind răsplătit cu diplome, premii, precum şi cu titlul „Cadru didactic universitar evidenţiat” (1984). Din anul 1990, pînă la pensionare, a fost preşedinte al Sindicatului Universităţii Tehnice, afiliat la Federaţia „Alma Mater”, cu a cărui medalie a fost şi distins. Timp de 12 ani, a coordonat regizoral Cercul dramatic studenţesc „Mecartis”: Este, de asemenea, un talentat şi virulent epigramist, fiind component al Cenaclului „Satiricon”. A publicat sute de catrene, madrigale şi epigrame pe teme sociale, economice, politice şi culturale, atît în publicistica cotidiană, în antologii şi volume colective, cît şi în cele 10 volume personale, tipărite pînă acum, a căror tematică complexă depăşeşte interesul local.

Dr. ZENO MILLEA. S-a născut la 3 mai 1934 la Cluj şi tot aici şi-a desăvîrşit studiile universitare, la Facultatea de Medicină Generală a Institutului Medico-Farmaceutic din Cluj (1952-1958), după studii primare urmate la singura şcoală românească atunci existentă la Cluj, „Şcoala Confesională Maica Domnului” (1940-1944), iar mai apoi liceale, la „Gheorghe Bariţiu” (1945-1952). Dr. Zeno Millea şi-a început viaţa profesională la ţară, ca medic de circumscripţie la Mureşenii Bîrgăului şi apoi la Băişoara (1958-1960). Secundariat în Chirurgie la Clinica Chirurgie I din Cluj (1960-1963), apoi, după ce a obţinut o a doua specializare, în chirurgie generală şi plastică, şi-a desfăşurat activitatea la Spitalul din Aiud, unde a lucrat pînă cînd a fost pensionat (1998). A efectuat peste 20.000 de operaţii mijlocii şi mari, dintre care 40% în regim de urgenţă. Cum omul sfinţeşte locul, a demonstrat că se poate face cercetare ştiinţifică şi într-o localitate mică, de talia Aiudului, prezentînd şi publicînd peste 80 de lucrări în reuniuni profesionale naţionale şi internaţionale, dar şi în reviste de specialitate, cu preponderenţă în revista „Chirurgia în Clujul Medical”. Dincolo de performanţele profesionale în medicina chirurgicală, a fost o prezenţă tonică în viaţa culturală şi artistică studenţească, cît şi în cea sportivă. Deosebit de valoroasă este şi publicistica sa din ziare şi reviste dar, mai ales, cele 7 volume satirice şi cele zece de istorie, care tratează în principal realităţile geopolitice zonale, luînd poziţie fermă faţă de încercările ungureşti de a-i crea o nouă identitate, alta decît cea consfinţită de adevărul istoric şi de Constituţie. Amintim dintre aceste cărţi, „Secesiunea Ardealului”, „Mişcarea Revizionistă Maghiară”, „Chestiunea Transilvaniei” versus „Problema transilvană”, „Ungaria dualistă şi pericolul românesc”, „Antiromânismul moderat şi radical”, „Antiromânismul pur şi simplu”…

DEMOSTENE ŞOFRON. Publicist. S-a născut la 5 martie 1957, la Cluj-Napoca. Absolvent al Facultăţii de Filologie din cadrul U.B.B. Cluj (1986) şi al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport a aceleiaşi Universităţi clujene (2000). Masterat în Drept, specializarea „Relaţii de muncă în drept intern şi comunitar” (2007). Din anul 1990 este redactor la cotidianul clujean „Făclia”, scriind prioritar articole, comentarii şi analize din domeniile culturii, sportului şi medicinei. Este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România din anul 1991, iar din anul 1992 face parte din Asociaţia Presei Sportive din România. Colaborator, pe teme sportive, la Radio Cluj, Tel Europa-Nova, producător al emisiunii „Europa Sport”. A scris, în colaborare, „Monografia rugbiului clujean” (2000) şi a tradus din proza americană „Eu, de asemenea, cînt America”, pentru care a fost distins cu Premiul „Orfeu”. Ediţii îngrijite: „Fotbal. principii. Metode. Mijloace” (autor: dr. Constantin Rădulescu), „Gloriile Fotbalului Românesc” (autori: Coriolan Iuga şi Virgil Tomuleţ), „Stelele baletului clujean” (autor: Amalia Mândruţiu). I s-a conferit Premiul UZP pentru promovarea culturii cinematografice naţionale şi internaţionale (2006), Diploma de Onoare a Comitetului Olimpic Internaţional pentru răspîndirea şi cunoaşterea ideilor olimpice şi a fair-play-ului în sport, purtînd o semnătură celebră: Ioan Antonio Samarach (1998).

(Micro-biografii ale Seniorilor Cetăţii, alcătuite de Constantin Mustaţă pentru ediţia 2013 a „Balului Operei”, organizat sub auspiciile Fundaţiei Culturale „Pro-Transilvania”)