Sasfras în aspic: PENTRU… CONTRA

• să nu le mai dăm ocazia! •

În mod normal, n-aş fi scris despre asemenea lucruri. Jenante, până la urmă. Dar s-au aflat în calea fericirii mele două obstacole, care m-au determinat să vă avertizez, iubiţi cititori: nu încălcaţi regulile de circulaţie! (În cazul nostru de staţionare). Nu numai că ne golim (ne golesc!) bunarele de puţinul agonisit cu multă trudă, dar ne şi facem părtaşi la pungăşiile altora.
Să vă povestesc:
A trecut ceva vreme, de când, într-o frumoasă sâmbătă, treburi importate m-am mânat în oraş. În centru – niciun loc de parcare! Pe str. Universităţii, după patru locuri de parcare (două pentru persoane cu dizabilităţi) găsesc refugiu în faţa imobilului cu nr. 3. Mare greşeală! Şi ilegală, se pare.
Frig. Pustiu.
Ora 11,45. Grăbesc pasul pe Eroilor unde cumpăr o sticlă de vin şi aştept minute bune după un tort, pe care l-am comandat cu câteva zile înainte. Dracu’ m-a pus să mă opresc şi cu un fost coleg de facultate! Omul avea în fizic o palpitantă poveste cu noua lui nevastă, dar zău simţeam că mă furnică undeva, ştiind că mi-am lăsat maşina la mâna „miliţienilor lui Boc”. Presimţirile s-au adeverit, când am zărit maşina RADP-ului ridicând o altă maşină, mult, mult mai aproape de stopul din colţ cu Librăria Universităţii.
Ora 12,00. Iau un taxi, care să mă ducă la Mama-Dracului (instituţia păstorită de gen.r, Ion Pantilimon, care-şi completează salarul… mizerabil din nenorocirea altora, asta pentru că a manageriat cât se poate de prost centura de ocolire a Clujului).
Că am spart sticla de vin, destinată unei vizite e vina mea; că s-a totul scurs peste tortul aniversar e vina nervilor care m-au încercat la gândul că îngraş contul altuia. Dar am refuzat scaunul oferit de funcţionara care, probabil, a observat că mâna îmi tremura în timp ce completam actele.
500 de lei!
Ei au scris acolo frumos că nici usturoi n-au mâncat, nici nu le pute gura. Dar, în timpul manevrelor de ridicare sau coborâre, o sticlă de ţuică pe post de cadou, s-a înclinat. Şi a picurat pe covor maşinii. Paguba ca pagubă, dar dacă mă opreau miliţienii, aş fi avut de dat şi alte explicaţii pentru mirosul pestilenţial.
Duminică – 24 de ore de frământări.
Luni a trebuit să-i fac o vizită şi vestitului Vasile Pleşa. Agent. Cel care mi-a făcut pocinogul cu o bucurie vecină cu zâmbetul mefistofelic al Tartarului. Am vrut să-l pârăsc la şefii lui pentru atitudinea sfidătoare, dar are atâţia indivizi deasupra, sus-puşi, cum ar veni… Şi – mi-am dat seama – n-avea nici un rost să bată pe la uşi cu cerberi bine plătiţi. Pentru fapta lui eroică, poliţistul comunitar a fost lăsat liber şi… marţi. Iar miercuri a avut un zâmbet cât se poate de ironic când mi-a „scos din buzunar” alţi aproximativ 300 de lei. Firfirigi pentru câinii care nu latră, dar fac rău. Şi cauzează.
Oameni buni!
Avertismentul meu vine în întâmpinarea unor neplăceri ce pot fi evitate. Parcaţi doar unde îngăduie nesimţirea organelor, conduceţi cu prudenţă pentru a evita să luaţi, pe lângă 800 de lei şi 4 puncte penalizare, şi oprobriul nevestii, şi contribuţia la obezitatea organelor.

Radu VIDA