Sasafras în aspic. TAXA PE NON-VALOAREA ADĂUGATĂ

    (pamflet amar)
  Încet dar sigur au ocupat toate locurile. Şi domeniul public a devenit al lor. Şi, cică, în numele nostru, storc bani din tot ce mişcă în parcări. Poate că nu-i rău. Căci, pînă la urmă, ordinea contează. Şi costă! Ba chiar generează locuri de muncă pentru unii. Aşa, cei de la RADP se lăfăie în maşini first class, blochează roţi, ridică autovehicule parcate aiurea. Iau şi ei fîrnîiturile, dau şi la stăpîn… Şi, foarte repede, au devenit o tagmă, obraznică, cu o ţîr’ de putere, pe care o folosesc împotriva celor stîngaci. O castă… Sprijinită de o altă prelungire citoplasmatică a puterii. Căci miliţienii n-au murit. Ei se ascund sub caşcheta poliţiei comunitare. Sau poliţia primăriei. Şi-n cîrdăşie cu cei de la domeniul public, regie autonomă, dependentă de multe, iau de la săraci şi dau la bogaţi.

Statut şi rol
Nu-i de nasul lor. Şi nu-i interesează prevenirea. Aşteaptă, mimînd  justiţiabilii, contravenţia. Şi o sancţionează ca atare. Jumulind. Iau “un milion” pentru deblocare (Regia) şi “alt milion” pentru că… pentru că ce? Aşa să fie ( Poliţia comunitară). Şi jubilează. Îşi freacă mîinile de bucuria necazului altuia!

Cum?
Aşa bine! Îşi au locurile lor. Special amenajate. Pentru că ştiu că, vrînd nevrînd, oamenii pică în plasă. Şi plătesc. Un exemplu e la intersecţia străzilor C.I. Hossu cu Nuferilor. Pe partea dreaptă, pe direcţia de mers au liniat locul, l-au delimitat şi toată lumea se străduie să fie disciplinată. Pe partea stîngă, au lăsat să trăiască… confuzia. Semn de avertizare mascat de copaci înalţi, delimitări şterse, abia vizibile şi cîteva locuri. De rezervă! Pentru ei. Adică, să ne prindă,sigur, în offside. Pe noi. (Încălcînd toate regulile de circulaţie). Adică, ei! În dreptul blocului 18A (începînd de la Universitate) nu-i voie, cică. De ce? Simplu. Pentru a avea asigurată piaţa fraierilor care plătesc. Omul vine, îşi pune maşina pe trotuar, în continuarea maşinilor parcate (legal, zice). Şi o încasează! Băieţii pîndesc, pun însemnul galben, pleacă şi te lasă cu ochii în soare. Suni. Ţi se povesteşte de bani. Dacă ai, vin! Cînd au chef. Şi-ţi spun că trebuie să treci şi pe la casieria Primăriei. Dacă te revolţi, se obrăznicesc. Şi-ţi arată cine-i şefu’!

De ce?
Pentru bani, desigur. Prea puţin îi interesează ordinea. Sau prevenirea dezordinii. Spun asta, pentru că, celălalt colţ (dreapta, pe sensul de mers) e pentru protejaţi. Acolo nu se întîmplă nimic. Vin cei de la primărie, care nu încap în… nomenclatură. Să parcheze mai aproape de instituţie. Şi „băieţii” închid ochii. Iar „fetele” se fac că nu văd. Domeniul public să trăiască! Şi comunitarii să nu veştejească! Că au neamuri, prieteni… Cei cuminţi, care nu pun întrebări suplimentare, pot să intre în… ilegalitate. Dictează (pentru că n-au actele la ei) tot felul de bazaconii, pentru ca fişa lor să fie completată. Ei şi-au luat banii. Domeniul, zic. Restul… să se spele pe cap! Sau pe caşchetă.

***

E distractiv să stai, să fotografiezi şi să desluşeşti cum cîştigă ăştia bani. Şi să-i vezi cum, strîns uniţi (doar) în jurul Primăriei, îşi fac de cap. Luînd de la gura copiilor. Şi dînd la stăpînire.
Tare aş vrea să nu se mai întîmple. Adică, nimeni să nu parcheze neregulamentar! Sau, mă rog, după regulile lor aberante. Să se usuce în picioare. Cu maşinile lor luxoase cu tot. Şi cu şefii care-i mînă de la spate.
(N-am dat nume de secături care stau la drumul mare şi fac pe haiducii moderni. Şi aşa se cred vedete! O anchetă adevărată însă ar trebui să facă şefii celor două birouri beneficiare de banii populaţiei. Dacă nu-s în cîrdăşie, să strunească pohta celor aflaţi în stradă de a se crede semizei ai metropolei. Pentru că, iniţial, aceste instituţii au fost înfiinţate pentru a preveni)!

Ot. PETRID