Riscurile unui atac israelian asupra Iranului

Panorama

Pe homepage-ul Presstv.ir, emiţătorul TV în limba engleză al Republicii Islamice, se poate citi un articol, cu declaraţiile (şi fotografia), fostului şef al Mossadului, Efraim Halevy, potrivit căruia “un atac asupra Iranului va avea un impact asupra întregii regiuni în următorii o sută de ani”. În orice caz, adaugă Halevy, Iranul “este departe de a reprezenta o ameninţare existenţială pentru Israel”.

Aceste declaraţii, se poate citi pe Press.tv, survin în contextul în care premierul israelian Benjamin Netanyahu şi ministrul apărării Ehud Barak au încercat să convingă guvernul să atace militar Iranul, sub pretextul programului nuclear. Dar, ministrul israelian de finanţe, Yuval Steinitz, ministrul pentru afaceri strategice, Moshe Ya’alon, ministrul de interne, Eli Yishal, ministrul informaţiilor şi al energiei atomice, Dan Meridor, precum şi ministrul fără portofoliu Benny Begin se opun ferm în continuare oricărei acţiuni împotriva Iranului.

Ameninţarea cu un atac împotriva Iranului serveşte Ministerul israelian al Apărării pentru a obţine fonduri mai mari, pentru a pune presiune asupra Washingtonului pentru a livra rapid echipamentele militare cerute şi pentru a face în aşa fel ca comunitatea internaţională să înăsprească sancţiunile impotriva Teheranului, chiar dacă Rusia şi China sînt reticente.

Totuşi Israelul ar putea întreprinde această aventură periculoasă. Multe vor depinde de documentul AIEA privind programul nuclear iranian, care ar trebui să le ofere israelienilor pretextul pentru a lansa un atac unilateral împotriva Teheranului.

În această aventură periculoasă, israelienii ar putea să nu fie singuri. Potrivit ziarului britanic The Guardian, Londra şi Washingtonul vor fi solidare şi sînt deja pregătite să relocheze navele şi submarinele dotate cu rachete Tomahawk. Potrivit ziarului Telegraph, “va trebui să se acţioneze rapid, deoarece Iranul mută tehnologia pentru îmbogăţirea uraniului la o instalaţie situată la mare adîncime, în apropiere de oraşul sfînt Qum”.

În ceea ce-l priveşte, preşedintele Barack Obama nu este deosebit de dornic să se angajeze într-o altă aventură militară: are destule probleme economice şi printre altele trebuie pregătite alegerile prezidenţiale din noiembrie 2012. A juca cartea războiului privind Iranul l-ar putea costa scump.

Multe vor depinde, şi de această dată, de poziţia adoptată de presă. Nu în ultimul rînd, de cea israeliană, căreia i se face ecou adesea cea de la Teheran.

Între timp, ce se relatează la Teheran? Pe acolo se vorbeşte puţin despre programul nuclear, deoarece…. ar fi fost învins de virusul informatic Stuxnet şi de misterioasele asasinate ale unor oameni de ştiinţă din domeniul nuclear, rezultatul, după cum se spune, al unei colaborări fructuoase între serviciile de informaţii americane şi Mossad, care par să fi centrat obiectivul de a întîrzia cu zece ani programul nuclear iranian.

Iată cîteva elemente în cazul unui eventual atac împotriva Iranului:

1) Pentru a ataca Iranul, Israelul ar trebui să aibă consensul Washingtonului: leadershipul israelian sfidează de ani de zile administraţia Obama cu privire la problema aşezărilor, dar a bombarda Teheranul are o altă greutate într-o relaţie diplomatică ce valorează pentru Israel cel puţin 3 miliarde de dolari în ajutor. Dacă ceva nu va merge bine, “războinicii” israelieni vor plăti pentru îndrăzneala lor.

2) Preţul petrolului va creşte vertiginos, la cota de 150-200 de dolari barilul, lovind economiile occidentale deja fragile, iar opinia publică, în special europeană, se va dezlănţui împotriva acestei decizii de “a îngrădi” Iranul, care, în fond, nu are dispute deschise, cu atît mai puţin pentru motive teritoriale, nici cu Israelul, nici cu Londra şi nici cu Washingtonul.

3) Dacă Israelul atacă Republica Islamică, aflată la minimele istorice în materie de legitimitate populară, mai ales după primăvara arabă, va risca să facă o favoare ayatollahilor şi pasdaranilor, deoarece, în faţa agresiunii externe, opinia publică iraniană se va întoarce împotriva Occidentului, perceput drept complice al statului evreu, şi va strînge rîndurile în jurul conducerii de la Teheran.

4) Dacă Israelul va ataca Teheranul, bugetul militarilor iranieni va creşte, iar bomba atomică va deveni o prioritate şi oficial – în prezent nu este, într-o fatwa, ayatollahul Khamenei declarînd nelegitim domeniul nuclear – şi nu vor lipsi repercusiunile în termeni de atacuri asupra unor obiective strategice occidentale.

5) Preţul unei agresiuni militare va fi plătit probabil şi de disidenţi, dintre care mulţi aflaţi deja în închisoare pentru a fi instigat la o “revoluţie de catifea” înainte, în timpul şi după alegerile prezidenţiale contestate din iunie 2009.

6) În sfîrşit, un atac asupra Iranului va fi luat drept pretext de multe grupări fundamentaliste, care nu au nimic în comun cu Iranul şiit, pentru a ataca obiective occidentale sau filo-occidentale: navele petroliere care tranzitează Golful Persic şi instalaţii din Arabia Saudită, un aliat al SUA. Şi chiar trupele americane din ţări precum Irakul şi Afganistanul unde sînt staţionate încă.