Reforma sistemului judiciar trebuie accelerată în Republica Moldova

Agerpres

Reforma în curs a sistemului judiciar din Republica Moldova ar trebui să conducă la un sistem de justiţie independent, imparţial şi eficient, capabil să îmbunătăţească protecţia drepturilor omului.

Deşi Strategia de Reformă a Sectorului Justiţiei pentru perioada 2011-2016 este un angajament major în această direcţie, procesul de reformă trebuie să fie susţinut de o finanţare adecvată şi de măsuri politice concrete. Bugetul instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova este de douăzeci de ori mai mic decît media statelor membre ale Consiliului Europei, iar judecătorii nu sînt protejaţi în mod corespunzător de presiuni politice nejustificate. Perioadă de probă iniţială, de cinci ani, ar trebui revocată, iar dispoziţiile care permit demiterea sau proceduri disciplinare pentru judecători din cauza deciziilor pe care le iau ar trebui abrogate.

Se recomandă, totodată, ca autorităţile să ia măsuri ferme pentru reformarea şi depolitizarea Procuraturii şi să stabilească proceduri obiective, meritocratice pentru selectarea candidaţilor pentru funcţia de procuror general, afirmă un raport al Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (CoE).

Pe de altă parte, lipsa pedepselor în cazul oficialilor responsabili pentru aplicarea legii care au recurs la rele tratamente şi tortură rămîne o problemă serioasă în Republica Moldova. Anchetele unor astfel de cazuri sînt deseori ineficiente, iar pedeapsa tinde să fie indulgentă. De asemenea, este regretabil faptul că toate sentinţele de condamnare împotriva ofiţerilor de poliţie responsabili de tortură şi rele tratamente asupra unor demonstranţi, în timpul evenimentelor din aprilie 2009, au fost suspendate de către instanţele judecătoreşti. Autorităţile ar trebui să combată orice cultură instituţională care favorizează un climat de impunitate, inclusiv prin anchetarea în detaliu a oricăror acuzaţii de tortură sau de rele tratamente de către oficialii responsabili pentru aplicarea legii, să asigure punerea în aplicare a sentinţelor disuasive şi să adopte o politică de toleranţă zero faţă de încălcările grave ale drepturilor omului. Politicile anti-corupţie şi mecanisme de formare şi de control adecvate ar fi, de asemenea, benefice”, indică comisarul CoE.

Deşi salută implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru 2011-2014, comisarul îşi exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de resurse, care poate împiedica realizarea obiectivelor sale. “Pentru a asigura o finanţare suficientă, procesul bugetar ar trebui să includă o analiză şi o planificare a drepturilor omului, pentru a informa politicienii de consecinţele deciziilor lor asupra exercitării efective a drepturilor fundamentale. De asemenea, este important să fie definite domeniile prioritare, concentrîndu-se pe drepturile omului în cazul grupurilor celor mai vulnerabile, să se stabilească o mai bună coordonare cu planurile sectoriale şi cu reforma sectorului justiţiei aflată în curs de desfăşurare, să fie implicată în mod activ societatea civilă şi să fie dezvoltată o strategie de comunicare eficientă cu privire la Planul de acţiune, pentru a sensibiliza atît publicul, cît şi oficialii cu privire la drepturile omului”, recomandă Nils Muižnieks.

În cele din urmă, salutînd numirea membrilor Comisiei pentru egalitate, comisarul solicită autorităţilor să stabilească o instituţie de tip Ombudsman eficientă şi cu adevărat independentă, să consolideze legislaţia anti-discriminare şi să asigure eficienţa acesteia în practică, să ratifice Protocolul anti-discriminare la Convenţia Europeană a drepturilor omului şi să accepte procedura de reclamaţii colective, în acord cu Carta Socială Europeană, pentru a proteja mai bine drepturile economice şi sociale.