Recurs la memorie

Luaţi de vîltorile cotidianului, preocupaţi de măreţile nimicuri existenţiale, trecem pe lîngă oameni care au devenit amintiri, uitînd să întoarcem spre ei un sentiment.

Se împlineşte un an de cînd ne-a părăsit Codruţa Aron Vârtic, cea care a continuat cu frumoasă dedicare munca de ziarist radiofonic, chemat să păstreze fiinţa vie a folclorului românesc.

Noi, cei de la Radio Cluj, nu am uitat-o, aşa cum nu trebuie s-o uite miile de ascultători din Ardeal dar şi interpreţii de muzică populară care au avut şansa – firească, normală – de a fi mereu actuali în lumea muzicii populare, prin emisiunile Codruţei, care a plecat la numai 45 de ani.

Ce-i putem oferi, în schimbul zîmbetului, pe care cu siguranţă l-a păstrat pentru noi, acolo, Sus…

*
S-a petrecut de-atunci un an?
Ce farsă grosolană este viaţa
Încercănate lacrimi bat în geam
De pe uitare să alunge ceaţa

Codruţa nu mai e, să-nsufleţească
Urările de bine într-un gînd
Cu vocea-i caldă, dulce-prietenească
Îmbrăţişînd iubirea din cuvînt

Din toate ne-a lăsat cîte un pic
Din zîmbet, bunătate şi candoare
S-a dus în Cer, lîngă Mitruţ Vârtic
Ca să ne scrie împreună o scrisoare.

Există-un radio acolo sus, în stele
Altfel n-am auzi nici fluier, sau caval
În nopţile nesomnului, mai grele
Cînd îngerii îi cer o doină din Ardeal…

Cornel UDREA