Prestanţa artistică a esteticului

De vorbă cu decanul Facultăţii de Arte Decorative şi Design, prof. univ.dr. Cristian Cheşuţ

– Unii nu simt nimic. Dar în alţii, cînd pun mîna pe creion, pix, sau pensulă se declanşează ceva. Cînd s-a întîmplat asta, domnule profesor?

– Dacă stau să sap în memoria afectivă, m-aş întoarce la sfîrşitul clasei a VIII-a, cînd vroiam să dau admitere la un liceu feroviar din Satu Mare, o mătuşă de-a mea, erudită, aş putea spune, extrem de pasionată de artele vizuale şi spectacolele de operă şi teatru, de tot ceea ce înseamnă frumos, s-a împotrivit. A spus că din moment ce avem un familie un om care este talentat, nu-l putem irosi. Nu ştiam că sînt talentat – probabil că n-o să aflăm niciodată în ce ne priveşte personal -, cert e că m-a lămurit să dau la Liceul de artă, unde am intrat al treilea. Încet‚ încet, nu că mi-am descoperit talentul, pentru că nici pînă în ziua de astăzi nu sînt convins că-l am sau nu, dar în mod sigur mi-a deschis ochii. Dar, trebuie să adaug, mai mult ca sigur că mătuşa a avut dreptate, pentru că, din prima zi de liceu, atmosfera oarecum specifică artelor, m-a făcut să lucrez ca apucatul. Că asta-i termenul! Am învăţat, am recuperat, am făcut totul să conştientizez tot ce fac. Mai apoi, la 25 de ani, după armată şi trei nereuşite, am intra la Design, unde am rămas şi sînt şi astăzi dascăl (şi decan n.n.).

– Puteţi să-i daţi o definiţie, nedidatică, dacă se poate, a designului?

– Sigur: designul este o stare. Eşti sau nu în stare!

– De ce aţi ales această artă?

– Nu ştiu în ce măsură copiii din generaţiile actuale îşi dau seama de faptul că sînt buni într-un domeniu sau altul. De obicei, e nevoie de cineva care să le deschidă ochii. Aşa cum mi s-a întîmpla şi mie. Altfel există pericolul de a se pierde talente. Şi e păcat! În primul rînd, design-ul trebuie să rezolve probleme. Şi nu să le creeze. Asta este o sintagmă pe care şi eu am învăţat-o de la marii mei maeştri. O sintagmă care spune în foarte puţine cuvinte foarte multe lucruri. Mulţi dintre cei care vin la design (nu toţi, desigur)  sînt conştienţi de faptul că trebuie să te împarţi între două medii diferite: una de natură politehnistă şi cealaltă de artă. Pentru că ele, însumate, fac de fapt designul.

– Care este legătura dintre pictură, grafică, sculptură şi tehnică?

– Toate aceste domenii pe care le-aţi enumerat şi încă multe altele încheagă domeniul vast, aş zice, al artelor vizuale. Adevărat că unele sînt aplicative, cum este fashion, design-ul sau ceramica, graphitc design-ul, altele care sînt aşa-zis arte majore – pictura, sculptura, grafica, dar nu se poate vorbi de una fără cealaltă, pentru că împreună dau acea cultură a vizualului contemporan. Din acest motiv, există sculptură monumentală destinată spaţiilor publice, unde intervine peisagistica, design-ul de ambient, arhitectura de exterior; există şi pictura, care este destinată unor spaţii, să zicem speciale, privilegiate, nu doar picturalul, care se expune în galerii sau îl cumpără cineva şi îl pune acasă, pe perete. Una peste alta, nu putem vorbi despre lucruri diferite şi distincte, gen stat în stat. Toate au legătură între ele.

– Ce calităţi cereţi celor care se îndreaptă spre design?

– Talent. În primul rînd, talent. Acesta nu ţi-l dă şcoala, ci bunul Dumnezeu. Talentul nu se… învaţă la şcoală. Ea, şcoala, nu te face artist. Şcoala are o singură menire, cum spunea Nicolae Iorga: aceea de a te învăţa să înveţi. Pe de altă parte, cei care au talent trebuie să şlefuiască acel diamant incipient şi brut prin educaţie. Nu pot să spun că toţi cei care vin la design sînt talentaţi. au firimituri de talent dar există şi foarte talentaţi. Numai că, fără muncă şi o implicare în tot ceea ce înseamnă  tehnologia cotidiană şi tot ceea ce înseamnă cultura artistică  contemporană, nu fac nimic! E de lucru cît încape! În design-ul de obiect, practic tot ceea ce ne înconjoară. Fashion designul este partea văzută a icebergului, spectaculos şi spectacular, fără îndoială şi care la Cluj are un departament briliant, din punctul meu de vedere. Colegii de acolo au făcut un adevărat brand din această secţie. În fiecare an, la expoziţia absolvenţilor la Grand Hotel Italia. Unul din marile evenimente europene a ceea ce înseamnă învăţămîntul artistic academic.  Şcoala de design de la Cluj are trei specializări: designul de obiect sau designul industrial, designul grafic, tot ce înseamnă tipărituri, reclamă sau comunicări vizuale, şi designul ambiental, interior sau exterior. Facultatea pe care o conduc vremelnic mai are două specializări: designul vestimentar şi design-ul textil. Studenţii optează din anul II pentru una sau alta dintre aceste specializări. Mîndria noastră! Că, pînă acuma, Design-ul nu a scos şomeri! Am o statistică foarte exactă şi pot să vă spun, pînă acum, la Şcoala Superioară de la Cluj (înfiinţată în 1970 n.n.)  au terminat 35 de generaţii, însumînd 537 de absolvenţi. 38,4%  au plecat în străinătate iar ceilalţi lucrează în învăţămîntul preuniversitar, în cel universitar; mulţi au firme proprii, mulţi lucrează la alte firme…

– Aveţi vreo nostalgie după creion, gumă, pensulă, culoare sau vă împăcaţi cu funcţiile calculatorului?

– Eu şi acum lucrez ilustraţia manual. Dar pentru tipar totul trebuie procesat şi aplicate toate normele tehnologice de tehnoredactare. Aşadar, lucrurile acestea merg mînă în mînă. Creaţia proprie se realizează, de cele mai multe ori, cu creionul, peniţa, markerul… imaginea finală însă suportă rigorile instrumentelor electronice.

– Există o apăsare a designerilor cum că nu se manifestă în Capitală, să spunem? Sau Clujul este un oraş care permite împlinirea aceste meserii?

– Nu există nici măcar o frustrare. Pentru că şcoala de design de la Cluj este cotată drept cea mai bună din ţară. Asta n-o spun eu, deşi o spun cu mîndrie. Dar este concluzia tuturor controalelor de la minister şi a evaluărilor internaţionale. Şi, mai important, ne găsim pe o treaptă a evoluţiei învăţămîntului universitar de design, care poate să fie generatoare de opinii, pînă la urmă. Şi vorbim despre calitatea şcolii de la Cluj, care, după prestigiosul New York Times, este a 3-a din lume. Prima şcoală este în SUA, a doua în Germania şi urmăm noi, Clujul.  Clasamentul a fost făcut după nişte criterii foarte dure. Şi unul dintre ele este trendul în care te înscrii. Cu alte cuvinte, urmezi nişte paşi pe care i-au făcut alţii, sau eşti deschizător de drumuri, de idei opinii şi curente, după care se vor lua alţii, mai încolo?

– Să înţeleg că aţi produs personalităţi cu renume mondial.

– Este una dintre unităţile de măsură, adică succesul pe piaţă a absolvenţilor. Şi sînt foarte mulţi absolvenţi care au ajuns foarte bine cotaţi în lume. Pot să-l amintesc pe Emilian Carţiş, unul dintre cei mai buni designeri la o firmă de mare prestigiu din New York, apoi, Narcis Benga, plecat acum cîţiva ani în Canada. Şi întreg anul a plecat după el, la o firmă de design şi arhitectură. Sigur, există şi alţii, dar pînă la urmă, dincolo de acest cumul de nume, contează filiera prin care au trecut pînă să devină ceea ce sînt acuma: adică Şcoala de design de la Cluj şi Universitatea de Artă şi Design, în ansamblul ei.

CURRICULUM VITAE
-Nume şi prenume: Cheşuţ Cristian
-Profesia: designer
-Absolvent 1989 al Institutului de Arte Plastice “Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca, secţia Design, clasa prof. univ. arh. Virgil Salvanu.
-Ocupaţia actuală: Prof. univ. dr., Decan al Facultăţii de Arte Decorative şi Design din cadrul Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca.
-Doctor în Arte Vizuale în cadrul Universităţii de Artă şi Design Cluj.
-Doctor în Ştiinţe Umaniste în cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
ACTIVITATE ARTISTICĂ ŞI EXPOZIŢIONALĂ:
-Peste 150 de expoziţii personale şi de grup, în ţară şi stăinătate.
PREMII ŞI DISTINCŢII: peste 40, în ţară şi străinătate.
CĂRŢI PUBLICATE:
În calitate de autor:
-“Ludeo, ergo sum – păpuşi, mingi, teorii” – Ed. Limes, Cluj, 2005
-“Designul grafic şi literatura română pentru copii” – Ed. Limes Cluj, 2008
-Albumul ilustrat “Ars Maris editia 12,3,4,5,6, Ed. Galaxia Gutenberg, Cluj, 2007)2012
-“Prezumţia de eternitate – In memoriam Dorin Tecar”, Ed. Napoca Star, Cluj, 2013
În calitate de coautor (ilustraţiile):
-Cornel Udrea – “Marele zid chinezesc german”, Mircea Goga – “Poveste de Crăciun”, Bartolomeu Valeriu Anania – “Păhărelul cu nectar”, Cornel Udrea – “Umbra verbului A FI”, Cornel Udrea – “Almanahul monografic al Teatrului Municipal Turda”, Carmen Chioinea – “Hai, că-nchide la non-stop”, Mihaela Todor – “Fericirea în 21 de ipostaze”, Eugen Albu – “Clepsidra cu iluzii”, Florica Bud – “Repar onoare şi clondire”, Cornel Udrea – “Autoflagelează-mă, Silvestra!”, Stela Maria Ivaneş – “Flori de colţ”, George Smarandache – “Suflete, cărunt la tîmple”, Radu Ţuculescu – “Constelaţia Ars Maris”, Adrian Granescu – “Cluj-Napoca, porţile oraşului”, Cornel Udrea – “Fericit cu procură”, Ed. Napoca Star, Cluj, 2013

Pagină realizată de  Radu VIDA