PDL se sparge, dar rămîne unit…

Ilie CĂLIAN

Am asistat în ultimile zile la cîteva “prestaţii” halucinante ale lui Traian Băsescu: “indicaţiile preţioase” despre cine trebuie să conducă PDL şi ce să facă partidul; apoi celebrul filmuleţ în pijama şi cu un fel de vestă de salvare, în care-şi ia adio de la pedeliştii care nu mai ştiu de frica unui lider autoritar; anunţul că-şi va face propriul partid de dreapta; ultimatumul dat Parlamentului; numirea procurorului său iubit ca judecător la CCR. (Doar în trecere aş comenta faptul că din nou Băsescu nu înţelegere cine este el, ca preşedinte al ţării, conform Constituţiei. Atît în cuvîntarea la Convenţia PDL, cît şi în ultimatumul dat Parlamentului, Băsescu se oferă să (continue să) fie partener – ba cu PDL, ba cu Guvernul, ba cu Parlamentul. El nu pricepe în ruptul capului că, în conformitate cu Constituţia, preşedintele nu este “partener” nici cu partidele, nici cu puterile statului, ci mediator între acestea din urmă.)

Acum, s-au clarificat deja cîteva lucruri. Spre dezamăgirea unora şi bucuria altora, PDL nu se “rupe”, aşa cum se credea. Adică, nici vorbă ca Elena Udrea, Boc şi ceilalţi să se retragă din PDL şi, imediat, să formeze alt partid. Motivele sînt multe. Crearea unui partid presupune o serie de formalităţi – de la adeziuni în majoritatea judeţelor ţării, pentru a putea fi înregistrat la Tribunalul Bucureşti, la sedii, mobilier, mijloace de comunicare şi … împărţirea fondurilor. Or, dacă pleacă, Udrea nu poate lua nimic cu ea. Pe de altă parte, acolo unde există primari de-ai săi, aceştia ar putea găsi un sediu; dar în alte localităţi – ba! Dar cu oamenii instalaţi în felurite posturi ce se întîmplă, dacă se retrag din PDL? Dacă nu sînt în graţiile liderilor lui Udrea, îşi pierd posturile, relaţiile, oportunităţile de afaceri etc. Aşadar, după primele “inflamări”, pedeliştii lui Udrea (şi, era să uit, Macovei), au “pus batista pe ţambal” şi încearcă să se “repoziţioneze”. Unii îşi vor pune cenuşă-n cap pentru ce au zis ori au votat (dacă se ştie asta).

De fapt, de ce să plece nemulţumiţii într-un partid care nu există? N-ar fi mai simplu (pentru cei care au constatat că pînă şi Băsescu îşi îmbracă, chiar noaptea, peste pijama, vesta de salvare) să treacă din vaporul eşuat al PDL în vapoare mai sigure, precum cele din USL? Putem presupune că unii dintre pedelişti – din toate cele trei “aripi”, ca şi dintre ezitanţii de pînă acum – se vor gîndi să treacă spre Dreapta (eventual prin PC) sau Stînga (eventual prin UNPR, care va fuziona cu PSD). Depinde, însă, cu ce site vor cerne aceste partide. Adică, în ce măsură ar mai putea fi de folos aceştia. Mai exact: din care tabără ar proveni.

Asta, pentru că, în perspectiva viitorului, partidele din USL ar fi avantajate de existenţa în paralel şi a PDL/Blaga, şi a Mişcării Populare a Ioanei Băsescu, eventual şi a unui PDL “reformist”, al “intelectualilor” lui Băsescu. Să nu trecem cu vederea faptul că, în delirul său de şef suprem al Dreptei din România, Băsescu l-a desemnat pe consilierul prezidenţial (care ar trebui să-şi fi dat deja demisia) Cristian Diaconescu să pună pe picioare Fundaţia “Mişcarea Populară”, eminamente de dreapta. Las că Diaconescu a fost un ferm om de stînga, membru al PSD!, pentru a vă explica “jmecheria” lui Băsescu. Vă amintiţi că, anul trecut, netam-nesam, anunţa că fiica sa mai mare, Ioana, a înregistrat la OSIM “marca” “Mişcarea Populară”: în mod “preventiv”, zicea Băsescu. Aţi înţeles? Nu e vorba de un partid, ci de o fundaţie. Că, dacă ar fi partid, primarul care iese din PDL, ca să se înscrie în alt partid, pierde primăria.

De exemplu, Emil Boc poate să rămînă în PDL, dar şi să fie membru în Fundaţia “Mişcarea Populară”, care, cînd va avea bani suficienţi, s-ar putea transforma în partid, în acel partid despre care se zice că Elena Udrea şi-l imaginează ca avînd deja vreo 50 de parlamentari – de la PDL, dar şi de la PNL şi PPDD. Nu că ar fi chiar cum crede Elena Udrea, sau vrea să ne prostească pe noi, însă ceva agitaţie tot se va face, în clasicul spirit fanariot, care, de pe Dîmboviţa, s-a întins în toată ţara. Însă, pînă la transformarea fundaţiei Ioanei Băsescu în partid, va mai trece o vreme. Şi, desigur, vom mai avea parte de multe surprize din partea lui Traian Băsescu, care are tot mai multe şanse să intre în antologiile “Comici  vestiţi ai ecranului”. Comic – comic, dar ne doare – veţi spune. Aşa este, dar electoratul român are această plăcere … De-aia l-a votat ca preşedinte.