Patrimoniul industrial -o resursă ignorată

Managementul amatorist promovat în ultimii ani la nivelul Direcţei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Cluj (D.J.C.C.P.C.N.) Cluj şi lipsa unei strategii coerente în privinţa protejării patrimoniului cultural au creat disfuncţii serioase vizavi de protecţia valorilor istorice şi culturale din judeţ. Zeci de monumente istorice, aflate în judeţul Cluj, au fost lăsate în paragină, iar o serie de clădiri industriale pretabile a fi declarate de patrimoniu au fost demolate, pentru a face loc unor construcţii noi. Această situaţie probabil se putea evita, dacă D.J.C.C.P.C.N. Cluj îşi exercita în mod eficient atribuţiile prevăzute prin lege.
D.J.C.C.P.C.N. Cluj este instiţutie publică cu personalitate juridică şi funcţionează ca serviciu public deconcentrat al Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional în judeţul Cluj. Printre atribuţiile acestui serviciu se numără cel de a acţiona, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice, pentru dezvoltarea bazei materiale, diversificarea, modernizarea şi optimizarea serviciilor culturale necesare comunităţilor locale, pentru protecţia şi promovarea culturii, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional. Totodată, D.J.C.C.P.C.N. Cluj trebuie să urmărească respectarea şi aplicarea prevederilor legale în domeniu. Managementul practicat de cei care s-au perindat la conducerea acestui serviciu deconcentrat nu a avut un efect tocmai pozitiv asupra patrimoniului cultural din această zonă a Transilvaniei. Astfel, din cauză că atît reprezentanţii acestei instituţii cît şi unii angajaţi au manifestat dezinteres faţă de problema protejării clădirilor şi obiectivelor industriale cu valoare istorică, multe dintre acestea au fost serios deteriorate sau chiar demolate. La nivelul judeţului există o serie de obiective clasate în Lista Monumentelor Istorice, care se pot încadra în subcategoria „patrimoniul industrial”. Printre acestea se numără Moara veche de hîrtie din Cluj-Napoca, o serie de edificii din Secţia în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Moara din Bonţida, Moara Biro din Căpuşul Mic, Moara Szabo din Şoimeni şi Fabrica de bere din Turda. În judeţ au existat şi mai există însă numeroase astfel de obiective pretabile a fi clasate în patrimoniul industrial. D.J.C.C.P.C.N. Cluj nu a făcut însă documentaţia necesară trecerii acestora în categoria bunurilor de patrimoniu industrial, ceea ce a avut ca efect tranzacţionarea cu sînge rece a foarte multora dintre ele de către speculatorii imobiliari. Neclasarea lor conduce la absenţa măsurilor de protecţie şi conservare, amplificînd totodată pericolul demolării lor. Printre clădirile care pot fi incluse în patrimoniul industrial se numără Moara din Sîntioana, Moara din Jucu de Mijloc, Salina Dej, Calea ferată îngustă Turda-Abrud, clădiri ale fabricilor Carbochim, Clujana, Libertatea, dar şi Parcul Feroviarilor şi instalaţiile de alimentare cu apă a locomotivelor cu abur. Aceste obiecte trebuiau supuse unor operaţiuni de clasare, inventariere şi conservare. Acest aspect însă se pare că a fost cam neglijat, existînd astfel posibilitatea ca multe din aceste bunuri să se distrugă sau chiar să se piardă.
De altfel, cîteva din edificiile de patrimoniu s-au şi distrus din cauza lipsei de măsuri de protecţie. Printre clădirile care s-au distrus din cauză că nu au fost incluse în patrimoniul industrial se află cele în care a funcţionat Fabrica de Tricotaje “Someşul”. Pe locul acestei foste fabrici a funcţionat, din secolul 17, Fabrica de Tutun a oraşului, iar înainte de aceasta, spaţiul a găzduit o garnizoană militară. Vechea fabrică de tutun “Someşul”, tocmai din centrul Clujului, a fost demolată în 2008, pentru ca în locul ei să se ridice un nou centru comercial şi un hotel de lux. Aceeaşi soartă au avut-o şi clădirile fostului Abator.
Se pare că edificiile pretabile a fi declarate de patrimoniu care au rezistat pînă acum şi nu au fost distruse mai au o şansă de a fi salvate deoarece noua conducere a D.J.C.C.P.C.N. Cluj are o cu totul altă viziune asupra a ceea ce înseamnă protejarea patrimoniului cultural. Încă de la preluarea mandatului, Leonard Horváth a înţeles importanţa acestor valori arhitecturale şi, de fiecare dată cînd vreo clădire sau un obiectiv de patrimoniu s-a aflat în pericol, a luat atitudine fără nicio ezitare.
Astfel, prin demersurile făcute de Horvath s-a reuşit în primăvara anului trecut stoparea distrugerilor la Parcul Feroviarilor. În acest parc au avut loc la acea vreme defrişări masive şi lucrări de construcţie: drumuri balastate pe trasee noi, platforme mineralizate, împrejmuiri de mare anvergură, precum şi săpături ample. Mai multe organizaţii nonguvenamentale, dar şi specialişti au atras atenţia că astfel de lucrări trebuiau autorizate de către instituţiile abilitate, subliniind că ce s-a întîmplat ar intra sub incidenţa legii penale. Cazul a atras atenţia conducerii D.J.C.C.P.C.N. Cluj, care a blocat intervenţiile ilegale ale reprezenatanţilor Clubului de fotbal CFR 1907, care fără scrupule au deteriorat aspectul Parcului.
O astfel de măsură a fost luată şi în cazul căii ferate înguste Turda-Abrud. Aceasta a început să fie tot mai mult descompletată în ultimii ani. Pentru a opri acest atentat asupra liniei de cale ferată, Horváth a dispus clasarea în regim de urgenţă a tronsonului clujean, urmînd să se facă documentaţia necesară în vederea includerii pe lista Monumentelor Istorice.
La toate acestea se adaugă şi acţiunea de clasare a peste 300 obiective funerare din Cimitirul Central, ce aparţin unor personalităţi care au marcat istoria Clujului.
Nu ştim care va fi în continuare atitudinea şefului de la D.J.C.C.P.C.N. Cluj faţă de obiectivele de patrimoniu din judeţ, însă dacă va reuşi să claseze şi Hidrocentrala de la Someşul Rece, clădirile Fabricii 16 Februarie, morile din judeţ amintite mai sus şi celelalte obiective neglijate pînă acum, poate va fi şi acesta un pas pentru competiţia Cluj-Napoca 2020-Capitală Culturală Europeană.

S.P.