Organizaţiile de lobby şi puterea lor asupra ţărilor

ABC

Cuvîntul “lobby” are două înţelesuri: poate însemna vestibul sau hol, la propriu, iar la figurat, de aşteptare, “grup de presiune”. În timpul secolului al XVIII-lea membrii Parlamentului britanic au botezat acest mod de a face politică: deputaţii erau “asaltaţi” la intrarea în sală chiar înainte de a începe dezbaterile de grupuri interesate să le influenţeze deciziile adoptate în interior. În zilele noastre a face “lobby” sau “politică de vestibul” înseamnă să faci presiune politică pentru a obţine interese particulare.

Lobby-urile pot fi de la marile companii pînă la micile asociaţii ale casnicelor. În sens mai strict, sînt acele persoane a căror profesie este de a face presiune şi care se identifică cu marile companii ale unei ţări: imobiliare, bănci, electrice… Profesioniştii lobby-urilor trebuie să ştie pe cine să sune, cu cine să vorbească şi în ce moment al procesului legislativ să intervină pentru a-şi apăra clienţii. Dar au şi o faţă ascunsă, care include donaţii clandestine acordate marilor partide şi diferite alte favoruri.

Ultimul raport al Transparency International, “Money, Politics, Power: Corruption Risks in Europe” scoate în evidenţă un deficit de transparenţă în luarea deciziilor şi în finanţarea partidelor politice europene. Între 19 şi 25 de ţări cercetate de această organizaţie trebuie să-şi stabilească o reglementare în materie de “lobbying” şi doar 10 interzic donaţiile politice anonime. În Spania, donaţiile anonime acordate partidelor au fost interzise în 2007, dar înainte presupuneau cifre de milioane de euro pe an.

Pe de altă parte, în Spania mişcările politice ale acestor organizaţii sînt un mister. Pentru a face puţină lumină asupra acestor activităţi, grupul parlamentar mixt a prezentat în martie o propunere Congresului Deputaţilor pentru crearea unui Registru şi Control al activităţilor de lobby, aşa cum există în SUA, Marea Britanie, Franţa, sau Canada.

Este adevărat că termenul de “lobby” are conotaţii negative în Spania, deşi acţiunea de a influenţa politica din afara unei ţări nu este nici negativă, nici ilegală. Problema este că dacă nu se reglementează, astfel de activităţi ale organizaţiilor pot deveni obscure şi suspecte.

Există ţări unde activitatea acestor organizaţii este mult mai voluminoasă decît în Spania, dar care se prezintă drept “mai puţin corupte”. Este cazul Marii Britanii (locul 16), Canadei (10) sau SUA (24). Deşi nu există cifre exacte, se estimează că în Europa organizaţiile de lobby “mişcă” peste un miliard de euro anual, mai ales în capitala Europei. Dacă Washingtonul este capitala mondială a lobbing-ului, Bruxelles-ul este sediul european. Potrivit Registrului de Transparenţă a Activităţilor de Lobby, există 5120 de organizaţii care operează în capitala europeană care dau de lucru la 30.000 de persoane.