Noua direcţie adoptată de Ungaria reprezintă pericolul ascuns al Europei

Financial Times

Premierul ungar Orbán Viktor a declarat recent triumfător că ţara sa s-a angajat ferm pe un drum diferit faţă de Grecia. Cu un pachet de reforme fiscale anunţate în luna martie, perspectiva Ungariei s-a îmbunătăţit, iar soarta economică a ţării rămîne pe drept în mîinile proprii, însă o schimbare cu mult mai îngrijorătoare este în curs de desfăşurare.

Sub pretextul reformei economice, Orbán s-a îndepărtat de vechiul drum grecesc al democraţiei – acum la baza întregii Uniuni Europene. Consolidarea de către Orbán a puterii în detrimentul instituţiilor democratice reprezintă o provocare fundamentală pentru UE în ansamblul său, în condiţiile în care Uniunea nu poate aplica însuşi credo-ul pe care l-a răspîndit. În plus, nerespectarea de către Ungaria a democraţiei şi a libertăţilor civile ar putea ameninţa brandul european în ochii potenţialilor noi membri şi ai lumii în general.

Guvernul lui Orbán şi-a creat un Consiliu Fiscal cu trei membri, toţi loiali Fidesz sau care vor fi în curînd numiţi de către partid. În plus, deşi bugetul Consiliului a fost redus cu peste 98 de procente, autoritatea sa politică s-a extins. Mai mult, consiliul are capacitatea de a dizolva Parlamentul – o lovitură fatală pentru orice guvern de opoziţie viitor.

Alte instituţii ungare au trecut, de asemenea, printr-o cosmetizare. De la preluarea mandatului în 2010, guvernul a compromis independenţa Băncii centrale, a Curţii Constituţionale, a Oficiului de Stat de audit, a Autorităţiii de supraveghere financiară şi a watchdog-ului concurenţei. Guvernul a propus, de asemenea, mai multe reforme electorale tehnice care subminează opoziţia şi partidele mai mici.

Schimbările constituţionale necesită o majoritate de două treimi pentru a trece, acceaşi majoritate fiind necesară şi pentru a le relaxa. Aceste măsuri vor face mai dificilă, pentru opoziţie, ieşirea de sub controlul Fidesz. Pe de altă parte, cea mai bizară propunere a guvernului, cea de a incrimina realizările economice ale administraţiilor anterioare, este, de asemenea, concepută pentru a submina ceea ce mai rămîne din opoziţia socialistă.

La suprafaţă, Orbán continuă cu politica sa vicleană de PR, care descrie propunerile sale drept proactivitate fiscală şi demarchează Ungaria de Grecia. Pe fond, însă, guvernul continuă calea trasată de la preluarea mandatului, afectînd tot mai mult integritatea instituţiilor democratice ale statului.

Zona euro a aflat că îi lipsesc instituţiile necesare pentru a supraveghea politicile fiscale ale membrilor săi, iar lumea plăteşte preţul. Ungaria demonstrează însă că UE are un punct politic orb, care-i ameninţă temeliile – în condiţiile în care, odată ce o ţară a fost admisă în Uniune, nu există mecanisme viabile pentru a-i impune aderarea continuă la mandatul Uniunii.

Pentru a adera la UE, o ţară are nevoie de o economie de piaţă funcţională şi de aderarea la obiectivele politice şi economice ale Uniunii. De asemenea, o ţară necesită instituţii care să garanteze democraţia şi libertăţile civile. Aici este punctul în care Ungaria nu respectă condiţiile. Alarmant, nu există nicio modalitate instituţională sau juridică la care UE poate recurge pentru a implementa normele. Ungaria este primul exemplu de ţară membră care nu doar “şi-a tîrît picioarele pe calea democraţiei”, ci a început şi să “pedaleze” invers.