Muntele Găina – mit, legendă şi adevăr

Aşezaţi pe umerii a şase judeţe: Alba, Arad, Bihor, Cluj şi Sălaj, Munţii Apuseni au un nucleu fierbinte, muntele Găina.

Acest munte, cu vîrful domol, a fost la început loc de belşug şi aleasă rodnicie întrucît era stăpînit de o preafrumoasă zînă ocrotitoare a minereurilor alese care avea o găină ce făcea ouă de aur. În fiecare an, la mijlocu lunii iulie zîna se întîlnea cu moţii şi dăruia tinerilor care se căsătoreau cîte un ou de aur. Stăpîniţi de patima averii s-au găsit oameni lacomi şi răi care au dorit să fure găina care prinzînd de veste a zburat stabilindu-se în zona Roşia Montană.
Deşi au rămas fără zînă şi găina cu ouă de aur moţii şi-au păstrat tradiţia întîlnirii. Sîmbăta cea mai apropiată de 20 iulie (Sfantul Ilie) făceau un popas la poalele muntelui odată cu înserarea, aprindeau şi întreţineau focuri în timpul nopţii, urcau povîrnişul pînă în vîrf înainte de ivirea zorilor, petreceau în cîntece de fluier şi tulnic odată cu răsăritul soarelui pînă înainte de asfinţit – duminica.

Prima consemnare documentară a sărbătorii de pe muntele Găina datează din 1793 cînd primarul Mediaşului Michael Conrad von Hezdenortf descriind portul moţilor şi a crişenilor spunea despre sărbătoarea de pe muntele Găina…”pe un platou de munte, numit «tîrgul fetelor» tineretul masculin şi feminin de pe ambele versante ale muntelui, petrec şi dansează…”.
Au urmat multe alte scrieri însă numai folcloristul Grigore Sima în revista Familia din anul 1883 descria această nedeie….”sărbătoarea începe dis de dimineaţă cu semeţul sunet al tulnicului… La tîrg participă oameni mulţi…. şi spre vînzare sînt expuse: plăcinte sănătoase, cîrnaţi şi tot felul de ţuice, tulnice, coase, oale, năfrămi, cireşe… şi se sparge atunci cînd s-a amestecat ziua cu noaptea…”.
În anul 1907 urcă sus pe muntele Găina Imre Szabo, face 6 fotografii şi scrie articolul: „Tîrgul de fete de la Găina”. Meritul lui sînt fotografiile iar ce scrie…”obiectul schimbului, vînzării şi cumpărării era femeia” sînt neadevăruri.

O intensitate mare a căpătat tîrgul de fete de pe muntele Găina în anul 1924 cînd regele Ferdinand al României, guvernul şi parlamentul României au participat la sfinţirea troiţei ce se găseşte şi astăzi sus pe munte, apoi au coborat în Vidra pentru comemorarea a o sută de ani de la naşterea lui Avram Iancu.
„Unul din cele mai frumoase tîrguri… o fost în anul 1932 cînd au participat un număr enorm de oameni iar tulnicele moaţelor au făcut să vuiască pădurile şi să răsune văile…”.
În anul 1933 oaspeţi ai tîrgului au fost studenţii „Societăţii  studenţilor în geografie Soveja” iar în anul 1945 scriitorul Ioan Blăgăilă se întîlneşte, pe munte, cu Maria Aslau în vîrstă de 105 ani care îi povesteşte desfăşurarea sărbătorii.
După V.I. Rusu în 1947, Vasile Căbulea în 1958, Mircea Bradu 1965, Vasile Netea 1977, etnograful Nicolae Dunăre, în 1981, scriu despre această sărbătoare.
Ioan Erman realizează , în 1994, o mică lucrare numită „Tîrgul de fete” iar poetul Ioan Mărgineanu din Alba Iulia lansează în volumul „Muntele cu nume de fată”, în 1999, legenda muntelui Găina.

Dorinţa tuturor care urcă pe muntele Găina a fost împlinită în anul 2004 cînd a fost lansată sus pe munte cartea „Muntele Găina urcuşul spre pragul unui zeu”.
Înscris în calendarul sărbătorilor tradiţionale de peste an „Tîrgul de fete” de pe Găina a rămas singurul în zonă deoarece cele de la Călineasa şi Hălmagiu au fost părăsite. S-a revigorat în 1968 odată cu urcarea pe munte a ansamblului Doina al armatei, iar în 1992 serbările se desfăşoară sus pe munte. Din 1997 s-a diversificat mesajul cultural prin introducerea concursurilor: creaţia meşterilor populari în lemn, os şi ceramică; Craiul şi Crăiasa muntelui şi Umor Moţesc.
Sărbătoarea de pe Găina înseamnă înainte de toate armonie, pace sufletească, concordie, dorinţa de a cunoaşte tradiţiile şi sărbătorile moţeşti la ei acasă; de a lega prietenii şi a face să triumfe veselia, omenia şi chemarea străbunilor de cinstire a trecutului.

Vă doresc stimaţi cititori ca sărbătoarea de pe muntele Găina să vă umple inimile, să perpetueze dragostea de cînt, de dans, tot ce e frumos şi durabil în meşteşug şi port, în inefabila poezie a inimii şi a sufletului nostru românesc.
Prof. Teodor Şandor
Secretar general Societatea Avram Iancu