Monogamia – o mare minciună

Die Zeit

Aproximativ 75% din elveţieni au un partener permanent. Majoritatea ar vrea să primească totul în cadrul acestor relaţii: ataşament emoţional, stabilitate şi satisfacţie sexuală. Potrivit psihoterapeutului de familie Klaus Heer, iubirea este monogamă, dar omul – nu. În sondajele de opinie, 36% din femei şi 44% din bărbaţi au indicat faptul că au avut relaţii sexuale în afara relaţiei permanente.

Unii experţi spun că pe parcursul vieţii 90% din bărbaţi şi 75% din femei „calcă strîmb”.

Cu toate acestea, întrebarea decisivă nu este de ce nu putem rămîne credincioşi, ci de ce idealul relaţiilor noastre se bazează pe o minciună – aceea că vom fi mereu credincioşi unul altuia.

În dragoste, ne ghidăm după caracterele nobile ale eroilor principali ai piesei „Romeo şi Julieta”, dar în ceea ce priveşte sexualitatea umană, adevărul corespunde mai degrabă „Planetei maimuţelor”. Dincolo de mentalitatea romantică, specia noastră este obsedată de sex. În întreaga lume, în fiecare zi, se investesc miliarde în industria sexului. Pornografia şi prostituţia, portalurile de găsire a partenerilor de viaţă sau pentru o noapte, companiile farmaceutice şi terapeuţii de familie cîştigă din ameliorarea simptomelor bolii noastre, dar nu ajung să găsească cauza ei.

Am văzut de multe ori cum relaţiile se strică pentru că partenerii aşteaptă pe nedrept fidelitate din partea celuilalt. Şi atunci se pune întrebarea dacă nu cumva căsătoriile se destramă nu din cauza infidelităţii, ci din cauza aşteptărilor nerealiste că sexul trebuie să aibă loc doar în cadrul căsătoriei.

Darwin a definit modelul standard al sexualităţii umane, care s-a dezvoltat în cursul evoluţiei, după cum urmează: bărbatul este predispus genetic pentru a-şi dispersa sperma cît mai departe posibil, în timp ce femeia îşi păzeşte cu atenţie preţioasele organe de reproducere şi, în cele din urmă, acceptă masculul care i se pare potrivit pentru educarea copiilor. Bărbatul trebuie să refuze infidelitatea pentru a nu-şi consuma energia pe copiii altora, iar femeia vrea să se asigure că bărbatul nu-şi împarte resursele cu alte femei. Cu toate acestea, psihologii Christopher Ryan şi Casilda Jet afirmă, în cartea „Sex at Dawn”, că acest sistem dovedeşte adaptarea culturală la contextul social al societăţilor patriarhale.

Dorinţa noastră de parteneriat de lungă durată este, în cele din urmă, o dorinţă de a ne întemeia o familie. Aceasta este o dorinţă omenească normală. Poate ar fi cazul să recunoaştem că şi sexualitatea este într-o anumită măsură o trăsătură înnăscută, firească, şi avem dreptul să trăim în concordanţă cu ea.