Mineritul în Europa, din nou pe agenda politică

Big Gold-Casey Research

Europa deţine o parte considerabilă a resurselor naturale ale lumii. Cu toate acestea, în ultimele decenii, ţările din UE au importat cea mai mare parte a resurselor lor. A fost pur şi simplu mai uşor, mai ieftin şi s-au evitat cele mai multe conflicte de mediu.

Tendinţa se inversează din cauza economiei lente din Europa, datorită beneficiilor reale ale creşterii locurilor de muncă locale şi saltului în veniturile fiscale pe care le aduc proiectele miniere.

Astfel, a fost iniţiată o “Strategie a materiilor prime” în 2008, apoi revizuită şi actualizată în 2010 şi din nou în 2011. Scopul a fost acela de a încuraja aprovizionarea durabilă cu materii prime din interiorul UE şi a solicita politici în sprijinul mineritului intern. În septembrie 2011, Parlamentul European a adoptat “Strategia UE privind materiile prime” – un document, în general, pro-minerit, deşi uneori este criticat de industrie pentru că este “prea birocratic”.

Pe de o parte, guvernele încurajează companiile să vină cu un plan, iar pe de altă parte instituie o serie de reguli care înăbuşă iniţiativa, cresc masiv costurile de producţie şi determină încă o dată companiile miniere să se gîndească de două ori înainte de a investi milioanele necesare pentru a demara activitatea.

Sectorul mineritului aurifer în Europa a însemnat (în 2009) 16.000 de locuri de muncă directe şi indirecte. Datorită aurului, fiscalităţii, locurilor de muncă şi cîtorva cariere politice, mineritul se află pe primele locuri ale agendei politice.

Cele trei zone miniere principale de importanţă metalogenică pentru de aur din Europa sînt: Centura Iberică de pirită, Arcul Carpatic şi Scutul Baltic. Prima merge din Portugalia spre sudul Spaniei. Al doilea se întinde din Republica Cehă, prin Ungaria, Slovacia, Bulgaria, Ucraina, România, Serbia spre Turcia. Scutul Baltic merge din vestul Rusiei, prin Finlanda, Suedia şi Norvegia.

Contribuţia Europei la exploatarea aurului este de aproximativ 1,2% din producţia minieră globală. Cererea de aur din UE este de aproximativ 15% din totalul la nivel mondial. Suedia, Finlanda, Spania şi Bulgaria sînt în prezent cei mai mari producători minieri de aur din Europa. Extrag aproape 640.000 milioane de uncii de aur anual. Alte ţări cu mine de aur sînt Groenlanda, Franţa, Grecia, România, Portugalia, Slovacia şi Marea Britanie.

Printre companiile de aur care operează în regiune se numără Eldorado Gold (EGO) în Grecia şi România, Agnico-Eagle (AEM) în Finlanda şi Gabriel Resources (T.GBU) în România. 2011 a fost un an de vîrf pentru mineritul european.

Cheltuielile de explorare au fost estimate la aproximativ 400 milioane de euro (490 milioane dolari), un apogeu din toate timpurile. Cea mai mare parte a acestor fonduri de explorare s-au concentrat în Suedia, Finlanda, Norvegia şi Groenlanda. Aceste ţări, împreuna cu Polonia, au reprezentat 288 de milioane de euro sau de două treimi din totalul cheltuielilor de explorare anul trecut.

De ce a crescut atractivitatea ţărilor nordice atît de mult? Zona este în mare parte neexplorată, iar similitudinea sa geologică cu Canada, Australia şi Africa de Vest face ca Scutul Baltic să fie un loc de mare perspectivă pentru noi descoperiri. Companiile miniere ştiu la ce să se aştepte şi au deja tehnologia amplasată astfel încît rentabilitatea pentru ei şi pentru investitori vine mult mai devreme. Aceste ţări au o infrastructură bine dezvoltată – drumuri şi căi ferate – şi telecomunicaţii. Au acces la personal extrem de educat, instruit, cu experienţă pentru a sprijini proiectele în toate fazele de exploatare.

Atitudinea atît a publicului cît şi a politicienilor faţă de explorare şi minerit este în general pozitivă, în special în partea de nord a regiunii, deşi proteste anti-minerit mai au încă loc. Întrucît zona nu este dens populată, factorul “nu în ograda mea” (“not in my back yard”, NIMBY ) este în mare parte absent.

Disputa dintre companii miniere şi ecologişti s-a redus în ultimele decenii datorită progreselor în tehnologie. Dar un motiv mai mare de cooperare este situaţia economică în erodare. Într-o anumită măsură, politicienii au fost obligaţi să găsească un echilibru mai rezonabil între conservare şi avantajele economice pe care le poate aduce mineritul.

Spania, de exemplu, este pusă la zid economic, cu o rată a şomajului record de peste 24%. Astur Gold (V.AST) lucrează pentru a pune în producţie depozitul de aur spaniol Salave. Locurile de muncă pe care le va crea adaugă atractivitate. Compania a primit peste 6.300 de cereri de locuri de muncă. Managementul a primit două din cele trei autorizaţii de mediu şi speră să o finalizeze pe a treia pînă la sfîrşitul anului. Dacă proiectul este autorizat, impactul economic asupra zonei va fi imediat şi major.

Cele mai mari ameninţări la adresa mineritului în Europa sînt naţionalismul resurselor, lipsa de competenţe semnificative şi accesul la infrastructură în anumite zone. Chiar şi aşa, Europa se află într-o poziţie mai bună decît multe alte zone. Continentul are o tradiţie puternică de legi transparente şi stabile, precum şi respect pentru proprietatea privată, cu puţine cereri de naţionalizare. Ţările din Europa de Vest au o infrastructură bine dezvoltată şi o forţă de muncă educată şi calificată.

Pe de altă parte, procedurile birocratice, o reglementare excesivă şi o populaţie densă au făcut ca dezvoltarea minieră din Europa să nu cunoască accelerarea din alte zone.

Totuşi, “morcovul” arătat de industria minieră se prezintă foarte “suculent”. Dacă România aprobă proiectul minier de la Roşia Montană al companiei Gabriel Resources, de exemplu, el este estimat să aducă beneficii economice ţării de aproximativ 30 de miliarde de dolari. Compania speră să extragă 9,6 milioane de uncii de aur şi 51,5 milioane de uncii de argint într-o perioadă de 16 de ani. Minele Eldorado’s Olympias şi Skouries din regiunea Halkidiki vor produce aproximativ 350.000 de uncii de aur anual, începînd din 2015. Managementul cheltuieşte 1,3 miliarde de euro pentru a dezvolta proiecte, care vor crea 1.800 de locuri de muncă într-o ţară în care şomajul este de aproape 20%.

În general, atmosfera exploatării aurului din Europa pare să se amelioreze. Importanţa sa este recunoscută la Bruxelles. Chiar dacă au fost făcuţi numai cîţiva paşi stîngaci, atitudinea generală este de schimbare pozitivă. Cu beneficiile pe care le poate aduce mineritul – mai multe locuri de muncă şi venituri mai mari – vor fi mai puţine obiecţii în general, în special în ţările dezavantajate economic. Acest lucru nu va rezolva toate problemele lor, dar va uşura o parte din presiunea fiscală.