Marea Britanie ar fi un cîmp de luptă pentru oligarhii ruşi

The Guardian

Aşa cum o arată cazul Boris Berezovski, Londra a devenit un cîmp de luptă pentru oligarhii ruşi. Influenţa acestora dăunează însă organismului politic britanic.

Un stat insular îşi face reclamă ca destinaţie predilectă pentru super-bogaţi – în principal din Rusia – pentru a-şi spăla banii şi reputaţia, în timp ce se bucură de trai pe picior mare şi impozite mici.

Nu doar Ciprul pare să regrete modelul său de afaceri. Pe măsură ce resursele naturale ale fostei URSS au fost jefuite de cîţiva indivizi fără scrupule şi bine conectaţi politic, Marea Britanie a devenit şi ea, la începutul anilor 1990, o destinaţie care a primit cu braţele deschise, sau a doua casă, pentru o nouă elită globală.

Londra a ajuns să fie atît un “teren de joc” cît şi un cîmp de luptă pentru ruşii bogaţi. Ocazional, lucrurile merg prost. Asasinarea lui Aleksandr Litvinenko a fost unul dintre atacurile mai provocatoare. Descoperirea cadavrului lui Boris Berezovski, la vila sa bine păzită din Berkshire, a ridicat mai multe suspiciuni. A fost oare vorba de sinuciderea, aşa cum s-a sugerat iniţial, unui om care a pierdut mult din averea sa în lupta cu inamicii săi? Sau a fost ceva mai sinistru?

Unii dintre exilaţii din Rusia sînt pro-Kremlin, alţii sînt anti-Kremlin. Unii erau pro şi au devenit anti. Unul sau doi, care erau anti, au fost convinşi să devină pro. Unii au ajuns în Israel sau Cipru. Cei mai mulţi ar petrece mai degrabă timpul în staţiunea de schi Courchevel, iarna, sau pe Coasta de Azur, vara, dar ar vorbi mai degrabă engleza. SUA nu par să fie o destinaţie favorită, deoarece autorităţile americane au obiceiul enervant de a pune întrebări intruzive.

Aceasta este o ofertare competitivă în termeni de legislaţie şi aplicare a impozitării, iar Marea Britanie este mai atrăgătoare decît rivalii americani şi europeni. În afară de vreme, ce le-ar displăcea aici? A fost creată o adevărată industrie pentru a satisface orice nevoie a oligarhilor. Foşti miniştri îi reprezintă în Camera Lorzilor; experţi le fac PR pentru a le asigura credibilitate; avocaţi stau la coadă pentru a-i reprezenta, folosind legislaţia Marii Britanii “hidos” de indulgentă privind calomnia, pentru a trînti procese la primul semn de probleme.

Consilieri financiari se asigură că oligarhii plătesc cît mai puţin posibil pentru cîştigurile, economiile şi chiar consilierea lor fiscală. Şcoli private cu internat îi primesc cu braţele deschise pe copiii lor şi carnetele lor de cecuri. O economie paralelă de magazine de designer, avioane private, bărci cu motor şi agenţi de pază există pentru ei şi pentru noii bogaţi din China, Brazilia, Orientul Mijlociu. Capătul superior al pieţei locuinţelor din Londra şi sud-est există numai pentru ei.

Poate că Marea Britanie vrea să se ia la întrecere cu Ciprul şi să intre în graţiile tuturor persoanelor de succes. Ar fi însă util ca publicul britanic să fie informat despre acest lucru.