Leul românesc are performanțe mai bune ca forintul sau zlotul

În contextul crizei economice, care a dus ºi la deprecierea monedelor naþionale din regiune, leul românesc a avut un comportament mai bun decît forintul ºi zlotul polonez

Riscul unei reacții necontrolate a piețelor în cazul unui faliment al Greciei, împreună cu tensiunile din piețe cauzate de datoriile Italiei și altor state europene au pus din nou probleme investitorilor. In Europa Centrală ºi de Est, unde economiile sînt legate de cele din Vest, dar sînt percepute a fi mai vulnerabile decît acestea, a apărut din nou fenomenul de depreciere a monedelor naționale. Dintre monedele naționale din regiune, leul a avut un comportament extrem de bun de la începutul anului ºi pînă în prezent, scăzînd cu doar 0,78% în fața euro, o evoluție cu mult mai bună față de cea a forintului, în scădere cu 4,68%, ºi a zlotului polonez, în depreciere cu 11,82%. „Coroana cehă a făcut notã discordantă, cîștigînd 0,84% față de euro. Coroana cehã este privită ca o monedă stabilă, acționînd aproape ca un activ de refugiu în fața turbulențelor din zona Euro. Interesul pentru coroană este stimulat de creºterea economiei Cehiei peste media europeană, inflația scăzută, sistemul bancar solid și, nu în ultimul rînd, stabilitatea istorică a monedei: după intervenția Băncii Elveției împotriva francului, piețele au devenit motivate să caute alte monede care oferã o siguranțã relativă, iar coroana cehã a fost preferată în acest sens”, considerã Victor Safta, directorul sucursalei din Romînia a casei de brokeraj X-Trade Brokers.

În România, abordarea prudentă a speculatorilor a ținut în primul rînd seama de prezența Băncii Naționale, un jucător ferm pe piață în momentele hiper-active. Atitudinea externă, în general mai binevoitoare în privința poziției macroeconomice a României, poate de asemenea explica de ce leul a reuºit să reziste, destul de bine în mijlocul agitației din jur, deprecierea sa anualã fiind modestă în raport cu cea a forintului sau a zlotului. „Tendința de reducere a deficitului public ca procent din PIB este clară. Chiar dacă pragul de 3% nu va fi – cel mai probabil – atins în 2012, determinarea de a merge în acest sens este apreciată de catre piețe. Totuși, unele riscuri vor fi probabil luate în considerare. Agricultura a impulsionat economia anul acesta, dar performanța sa ar putea fi limitată anul viitor, din cauza secetei, în timp ce exporturile ar putea fi mai puțin stimulative în condițiile crizei europene. Dacă liderii europeni «nu se adunã» ºi nu reºesc să pună la punct un răspuns ferm la criza datoriilor, inclusiv prin extinderea fondului de rezervã EFSF, întreaga regiune ar avea de suferit. Acest fapt ar putea ține cursul euro-leu peste pragul de 4,3, însã, cel mai probabil, va fi o mișcare graduală, controlabilă, mai puțin volatilă decît cea întîlnită în cazul forintului sau al zlotului”, apreciazã Victor Safta.