Lecţiile pe care Obama trebuie să le înveţe de la Europa

El Pais

Cînd Barack Obama îşi lansa oficial campania electorală cu mitinguri în Virginia şi Ohio, din Europa veneau mesaje îngrijorătoare pentru preşedinte în perspectiva întîlnirii sale cu urnele în luna noiembrie. Deşi evenimentele din alte ţări nu au o repercusiune imediată asupra comportamentului alegătorilor, cel puţin cele care afectează direct interesele americanilor, rezultatul alegerilor din Franţa şi Grecia şi învestirea prezidenţială a lui Vladimir Putin în Rusia au fost un mesaj clar al preocupărilor lumii actuale şi al provocărilor pe care îl aşteaptă pe viitorul preşedinte al SUA.

Cazul Franţei este grăitor. Administraţia americană nu avea în principiu un favorit în aceste alegeri. Deşi Nicolas Sarkozy a ajuns la Élysée cu faimă de prieten al SUA – era supranumit “americanul” – comportamentul său ulterior nu a confirmat această impresie. Politica lui nu s-a caracterizat printr-o apropiere de Washington şi nici nu a devenit un prieten apropiat al lui Obama, de care a rîs într-o conversaţie privată şi de care s-a aflat în ajunul vizitei sale la Casa Albă. François Hollande pare un om mai apropiat ideologic de Obama, dar nu pare realist să credem ca un lider al stîngii franceze să sprijine priorităţile politicii externe ale preşedintelui american. Prin urmare, SUA nu au avut un cal favorit în această cursă.

Cu toate acestea, importanţa rezultatului poate fi considerabilă. Înfrîngerea lui Sarkozy, al şaselea lider european care cade victimă crizei economice, dovedeşte dificultăţile de azi pentru a rămîne la putere. Ca şi în cazul lui Obama, Sarkozy nu era ameninţat de un lider carismatic capabil să atragă masele prin simpla sa prezenţă. A fost gestionarea lui Sarkozy cea care a fost sancţionată de electorat. Obama nu este chiar atît de nepopular ca preşedintele francez. De fapt, el mizează încă pe simpatia a 60 la sută din populaţie. Dar, ca şi în Franţa, impresia asupra crizei economice şi, mai ales, pesimismul privind mersul ţării s-au instalat ferm în rîndul alegătorilor. Toate sondajele apreciază negativ gestionarea economică a preşedintelui Obama şi îi dau mai mult credit în această privinţă contracandidatului său republican, Mitt Romney.

Incertitudinea economică este accentuată şi de al doilea semnal de îngrijorare: Grecia. Alegerile au fost un mod de a reaminti tuturor, inclusiv Wall Street-ului, unde principalul său indicator a pierdut 300 de puncte în două zile, că problema greacă şi consecinţele sale pentru Europa şi restul lumii rămîne valabilă. Obama a înţeles de mult că fără o soluţionare a problemelor economice europene este mai dificilă revitalizarea economiei americane, care în ultimele luni şi-a încetinit creşterea şi a frînat crearea locurilor de muncă. Grecia a devenit şi martora amurgului partidelor tradiţionale, un fenomen care se reproduce la scară mai mică în SUA, dar unde analiştii prognozează apariţia celei de-a treia forţe politice.

Coincidenţa acestor aspecte cu reîntoarcerea lui Putin confirmă un scenariu ameninţător. Mai lipseşte ca scandalul lui Bo Xilai să declanşeze un conflict de leadership în China pentru ca această furtună să devină perfectă. Reîntoarcerea lui Putin nu ar trebui să aibă efect asupra politicii americane, între altele, pentru că el nu a plecat niciodată. Dar revenirea lui în primul plan, va avea. Cum a dovedit de la primul său discurs, cu o sfidare la adresa supremaţiei SUA, şi care dă afirmaţiilor lui Romney, că Rusia este “cel mai mare rival” al ţării, o nouă dimensiune electorală.