Însilozările – la ordinea zilei pe Valea Someşului Mic

Natura nu este deloc favorabilă crescătorilor de animale, şi asta nu numai din cauza secetei prelungite. Nu numai că nu plouă, dar şi lipsa forţei de muncă îşi spune cuvîntul. Sîntem în plină perioadă a depozitării furajelor (doar ne găsim aproape la jumătatea lunii septembrie şi timpul nu aşteaptă), însă prin satele noastre trăiesc gospodari vîrstnici, mulţi trecuţi chiar de 80 de ani. Am avut ocazia să vizitez cîteva localităţi rurale de pe Valea Tiocurilor, în comuna Corneşti, unde sînt gospodari harnici, în frunte cu edilii (în acest an s-a introdus şi apa potabilă). Cîmpul are o culoare îndoielnică, mai mult galben decît verde. Oile se aflau în hotar, mai găseau cîte ceva de mîncare. Deţinătorii de animale încercau să adune furajele, dar nu prea au avut ce. La Lujerdiu se aduna fînul rămas în vecinătatea satului, transportat mai mult cu căruţe şi nu cu mijloace mecanice. Aşa au învăţat bătrînii. Dar, important e că posesorii de atelaje s-au folosit de timpul frumos (gazdele ne spuneau că mai bine dacă ploua, însă ne-am gîndit, oare cum duceau fînul uscat de pe cîmp pe drumul de ţară, nepietruit dacă era noroi, fiindcă prin aceste părţi ale judeţului nostru uliţele satului nu sînt încă asfaltate…). Peste tot oamenii munceau şi la însilozări, toate resturile vegetale după recoltatul cerealelor păioase (imediat se culege şi porumbul) fiind adunate şi transportate în gospodăriile crescătorilor de animele. Întorcîndu-ne acasă am văzut la marginea satului Livada, în curtea familiei Moşuţan (au 50 de vaci) peste 100 tone siloz. Adevărul este că soţii Simion şi Maria Moşuţan lucrează zi de zi pînă noaptea tîrziu la depozitarea furajelor, aşa cum stă bine unor oameni harnici, care ştiu să conducă o adevărată fermă zootehnică.

Un lucru este cert, vom avea o iarnă grea. Necazul e că în acest an nici din zona montană nu se pot cumpăra furaje, fiindcă nici pe acolo nu au fost precipitaţii. O constatare tristă, dar adevărată.

SZ.Cs.