Cernăuţi: Locul în care românii nu sînt lăsaţi să fie români

Străzi pavate. Zeci de monumente sculptate. Parcuri mari şi pieţe primitoare. Maşini de lux la tot pasul. Clădiri de patrimoniu bine întreţinute. Biserici impunătoare. Inscripţii şi mesaje doar în chirilică. Într-un cuvînt: Cernăuţi. Un oraş în care românii o duc tot mai rău.

Poreclit şi „Mica Vienă’’, Cernăuţiul era în urmă cu şapte decenii unul dintre cele mai importante centre culturale româneşti. Aici şi-au desfăşurat o parte din activitate mari intelectuali români. Mihai Eminescu, Aron Pumnul, istoricul Ioan Nistor, Sextil Puşacariu şi Ciprian Porumbescu se numără printre cei care au avut legături într-un fel sau altul cu acest oraş. Situat lîngă graniţa Uniunii Europene, Cernăuţiul este acum capitala regiunii cu acelaşi nume din Ucraina.

Conform ultimului recensămînt, cel din 2001, în regiunea Cernăuţi trăiesc 181.780 români, dintre care 67.225 s-au declarat moldoveni. Situaţia acestora este de-a dreptul sumbră din punctul de vedere al păstrării identităţii naţionale. Pe lîngă faptul că sînt divizaţi, românii sînt supuşi zilnic unui proces agresiv de asimilare. Aceşti oameni nu se bucură cum ar trebui de libertatea cuvîntului şi de dreptul fundamental la educaţie în limba maternă. Conform reprezentanţilor comunităţii de români de aici, anual dispar trei sau patru şcoli româneşti, iar altele se transformă în şcoli mixte româno-ucrainene. În ultimii 20 de ani a fost redus nu numai numărul şcolilor cu predare în limba română din regiune, dar şi numărul orelor care pot fi predate în limba română în puţinele şcoli care au rămas. Pe de altă parte, nici România nu mai reprezintă pentru tinerii români din Bucovina de Nord o variantă de a studia în limba maternă, deoarece diplomele obţinute aici nu sînt recunoscute de statul ucrainean.

Toate aceste aspecte au fost discutate recent în cadrul celui de al treilea Congres al Jurnaliştilor Români de Pretutindeni organizat sub genericul Identitate-Cultură-Mass-Media. Evenimentul a fost organizat de Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români şi a avut ca scop găsirea de soluţii la problemele cu care se confruntă, în general, românii din diasporă şi, în mod special, presa de limba română din afara României. Congresul a reunit aproximativ 100 de reprezentanţi ai organismelor de presă şi ziarişti români din România, Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Franţa, Germania şi România, ai organizaţiilor comunităţii româneşti locale, ai mediului studenţesc, interesaţi de presa de limba română din ţările cu comunităţi româneşti, precum şi oficialităţi ucrainene locale.

Presa română dispare din Cernăuţi

Încă de la începutul dezbaterilor, jurnaliştii de limba română din Ucraina au ţinut să avertizeze că situaţia presei româneşti de aici este tot mai gravă, iar dacă nu va fi susţinută riscă să dispară. Printre publicaţiile care apar la Cernăuţi în limba română se numără: revistele Concordia , Zorile Bucovinei; ziare cu apariţie neregulată Junimea şi Arcaşul; revista pentru copii  Făgurel; almanahul cultural-literar Ţara fagilor; revista trimestrială Septentrion literar; ziarul Libertatea cuvîntului; ziarul Clopotul Bucovinei. Mai apar ziarul Monitorul de Hliboca, Gazeta de Herţa şi Plai Românesc.

În regiunea Transcarpatia mass-media este reprezentată prin emisiunile de televiziune în limba română Zi de zi şi  Telerevista săptămînii, iar la radio emisiunea zilnică Plaiul meu natal. Tot aici mai exista si publicaţia Apşa, iar pînă recent a apărut şi revista Maramureşenii. Aceste cîteva pagini tipărite cu mari eforturi reprezintă pentru românii din Ucraina principalul instrument de afirmare a identităţii, care de multe ori este un act de curaj maxim.

Nicolae Toma, redactor-şef la ziarul Zorile Bucovinei, spune că presa română din Ucraina rămîne în afara ajutorului din partea statului şi, cu toate acestea, continuă să apară. El a arătat că ziarul pe care-l conduce apare fără ajutorul autorităţilor locale, avînd cel mai mare tiraj, incomparabil cu celelalte ziare de limba română.

Anual se închid două sau trei şcoli în limba română

Pe lîngă condiţiile total ostile în care se face presă în limba română, o altă problemă extrem de gravă a comunităţii de români de aici este accesul la învăţămînt în limba maternă. Deşi în Ucraina românii sînt o minoritate importantă, în foarte multe sate cu populaţie românofonă copiii nu pot studia în limba română. Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, a avertizat că numărul vorbitorilor de română continuă să scadă în Ucraina. “Cifra de şcolarizare a copiilor care învaţă limba română se reduce. Motivele sînt migraţia şi natalitatea scăzută. Au emigrat foarte mulţi tineri, care şi-au luat cu dînşii copiii şi care au devenit acolo deja cetăţeni ai ţărilor respective. Ei preferă Italia, Spania, Portugalia. A crescut şi mortalitatea în raport cu natalitatea, sînt probleme legate şi de Cernobîl – numărul de cazuri de cancer la copiii înregistrează o creştere”, a explicat Alexandrina Cernov. “Există pericolul ca unele şcoli cu predare în limba română să fie închise din lipsă de elevi. Aproape în fiecare an pierdem 2-3 şcoli, care se transformă în şcoli mixte”, a avertizat Cernov. Ea a mai spus că recensămîntul de anul viitor din Ucraina poate constitui o capcană pentru români. “Se recomandă să se întrebe nu de ce naţionalitate eşti, care este limba ta maternă, ci care este limba pe care o foloseşti. Prin urmare, foarte mulţi vor declara limba rusă sau limba ucraineană. Intelectualitatea de la oraşe va declara ucraineana, pentru că intelectualii folosesc la serviciu limba ucraineană.

Noi, la universitate, cînd ieşim de la lecţii vorbim în ucraineană cu colegii noştri”, a spus Cernov, profesor la Universitatea din Cernăuţi. Ea a adăugat că acest lucru ar putea avea implicaţii deosebite în contextul aplicării viitoarei legi a limbilor. „Este vorba despre un proiect de lege prin care limba română ar putea obţine acelaşi statut cu cea ucraineană în regiunile unde românii reprezintă minimum 10% din populaţia totală, precum şi despre proiectul legii recensămîntului’’, a spus Cernov, precizînd că, în cazul în care românii vor declara că folosesc limba ucraineană, şansele ca limba română să devină a doua limba oficială în zonele cu români se diminuează. O altă problemă semnalată de Alexandrina Cernov a fost legată de admiterea la universităţi. Ea a arătat că, deşi elevii români au posibilitatea să dea admiterea în limba maternă, preferă ucraineana, deoarece subiectele la examen sînt traduse greşit în limba română şi le e frică să nu fie depunctaţi. „Dacă nu acţionăm la timp, ajungem ca românii din Valea Timocului’’, a spus Cernov.

Participanţii la dezbateri s-au plîns că, pe lîngă faptul că tinerii români din regiunea Cernăuţi pot urma tot mai greu o şcoală în limba maternă, nici oferta de studii în România nu mai e atractivă pentru ei. Aşceştia au explicat că, dacă în urmă cu opt-zece ani erau 300-400 de tineri care studiau în România acum mai sînt 30. şi asta pentru că statul ucrainean nu le recunoaşte diploma. Acest lucru a făcut să-i descurajeze pe tinerii români din Ucraina să meargă la studii în patria mamă.

Otrava ‘’moldovenismului’’

Ion Popescu, deputat din partea partidului regiunilor în Rada Supremă, a spus că speră ca în satele în care există şcoală şi biserica în limba română oamenii să se declare de etnie română. „Avem însă multe sate unde biserica e românească, dar şcoala e ucraineană, de pe timpul URSS. Sigur că acolo are loc un proces de asimilare. Însă, odată cu creşterea natalităţii, sperăm să depăşim deficitul creat prin ucrainizare. Cea mai mare surpriză este însă în zona Odesa. La ultimul recensămînt sovietic, în 2001, s-au declarat 123.000 moldoveni şi români 700. Problema e că aceştia nu locuiesc compact. Sînt însă sate mari compacte unde populaţia s-a declarat de etnie moldovenească.

Asta e de pe vreamea URSS.  Există o problemă, dar ea are mai mult explicaţii de ordin psihologic, ale omului, personale. şi mai este problema politică, aceea a existenţei Moldovei ca stat aparte. Mulţi dintre cei care se declară moldoveni, care trăiesc în alte părţi, sînt veniţi din Republica Moldova. În Republica Moldova, limba oficială este declarată limba moldovenească şi astfel politica mare de la Chişinău se răsfrînge şi asupra populaţiei din Ucraina. Şi Europa joacă un rol aici. Convenţia-cadru cu privire la minorităţile naţionale spune clar că fiecare are dreptul să se declare cum doreşte el. În zona Odesa are loc o asimilare’’, a punctat Popescu.

Prezent la debaterile celui de al III-lea Congres al Jurnaliştilor Români de Pretutindeni, secretarul de stat Eugen Tomac, şeful Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, şi-a manifestat speranţa că, prin implicarea dascălilor, presei de limba română, a tuturor celor cărora le este dragă limba română, se va depăşi această stare de incertitudine care există în sînul comunităţii de români din Ucraina. „Noi ştim foarte bine cine sînt românii, unde sînt românii, dar înţelegem şi faptul că majoritatea ucraineană a trecut printr-un fenomen de asimilare şi regăsirea identităţii, care este un proces de durată. Sîntem convinşi că prin implicarea dascălilor, presei de limba română, a tuturor celor cărora le este dragă limba română, vom reuşi să depăşim această stare de incertitudine care din păcate mai există’’, a afirmat secretarul de stat. La rîndul său, consulul general al României la Cernăuţi, Tatiana Popa a accentuat importanţa potenţialului comunităţilor româneşti din afara graniţelor, care poate fi valorificat de către jurnaliştii români.

Jurnalism cu ‘’terminologie de război’’

În cadrul dezbaterilor a fost analizată şi situaţia presei din Republica Moldova. Jurnalistul Val Butnaru, din Republica Moldova, fondatorul Jurnalului de Chişinău şi directorul general al Jurnal Trust Media, a arătat că jurnaliştii români din Republica Moldova şi Bucovina de Nord sînt marcaţi de ‘terminologia de război’, încălcînd astfel deontologia jurnalistică. „Dar după 200 de ani cu un ocupant necivilizat şi neinstruit, cum să nu fie istoria noastră marcată de terminologia de război? Orice ziarist onest se vede obligat să adopte această terminologie de război. Aşa cum Biserica noastră este luptătoare, şi presa trebuie să fie luptătoare. Şi nu mai trebuie doar să răspundem provocărilor, ci şi să le anticipăm şi să acţionăm ca membrii unei naţiuni destul de importante în Europa’’, a spus el.

În valea Timocului este şi mai rău

Dacă presa românească din Ucraina supravieţuieşte cu mari eforturi, în Serbia, pe Valea Timocului, situaţia gazetarilor români e de-a dreptul dramatică Reprezentantul românilor din această zonă, Duşan Prvolovici, le-a explicat participanţilor la congres că în această zonă condiţiile pentru a duce mai departe limba română sînt extrem de vitrege, ba chiar ostile. Acesta a spus că, în Valea Timocului, cei 300.000 de mii de români nu au acees la învăţămînt în limba proprie şi slujbe în limba română. “Spre deosebire de românii din Voivodina, care au presă în limba lor, biserici, românii din Timoc nu au şcoli, media şi nici biserici. Încă nu am ajuns la nivelul în care statul trebuie să înţeleagă că românii au dreptul la şcoli. Părinţii sînt interesaţi să trimită copiii la şcoală în limba română, dar nu se poate. Vina este a liderilor români din Timoc, pentru că nu sînt organizaţi cum trebuie“, a remarcat Duşan.

În Voivodina situaţia e ceva mai bună. La Pancevo există un grup editorial care editează ziarul Libertatea, cotidian, revista Tinereţea, lunar (cultură), revista Bucuria copiilor şi revista Lumina, de arta şi cultură. În Voivodina există şi televiziune, Radio TV Voivodina, cu programe în limba română, plătite din bugetul de stat al Voivodinei. Tot aici s-a dezvoltat şi presa românească privata. De exemplu, aici apare Cuvîntul românesc, ziar privat. Sînt şi radiouri private: Radio Far şi Radio Victoria şi au apărut şi televiziuni private: TV Victoria şi TV Banat.

Preşedintele Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români, Romeo Couţi, director al TVR Cluj, a declarat că de la an al an Congresul Jurnaliştilor Români îşi dovedeşte tot mai mult utilitatea pentru cei care scriu sau vorbesc în limba română, instituţii de presă din afara ţării. „Dacă prima ediţie a congresului era marcată de entuziasm, ediţiile recente au fost marcate de profesionalism, aducînd soluţii concrete pentru presa de limbă română din afara României’’, a spus Couţi.

Jurnalistul a spus că următorul congres va avea loc în oraşul Jula, din Ungaria, ţară în care ziariştii români au enunţat, în repetate rînduri, greutăţile pe care le întîmpină în exercitarea profesiei lor. Propunerile subiectelor de discuţie prevăd şi fenomenul numit etnobusiness, prin care o mare parte din resursele alocate comunităţilor minoritare a fost acaparată de organizaţii nelegitime, care îşi asumă o identitate etnică pe care nu o au, dar sînt interesate să obţină fonduri publice alocate de guvernele român şi maghiar.

La finalul dezbaterilor, participanţii la Congresul Jurnaliştilor de Pretutindeni au redactat un document, pe care îl vor trimite guvernelor ţărilor din jurul României. Organizaţia trage astfel un semnal de alarmă şi cere sprijinul autorităţilor, pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă ziariştii români din diaspora. Totodată, s-a convenit să se realizeze un site pentru ziarul Zorile Bucovinei, care apare deocamdată doar în formă tipărită, şi să se organizeze cursuri de jurnalism on-line.

Cosmin PURIŞ