În derizoriu

RADU VIDA

Băncile europene au de adunat, acolo,  vreo 200 de miliarde euro pentru recapitalizare (bani scurşi pe porcării guvernamentale, nicidecum pe credite de ajutorare a economilor sau consumului). Statele Unite ale Americii se străduiesc să genereze, în cîţiva ani, 3 milioane de locuri de muncă, simţind că numai în acest fel se poate (re)porni economia ei şi a lumii. Japonia tace mîlc, pentru că rivala ei, China, e pe val, nu renunţă la evaluarea „cinstită” a monedei naţionale şi anunţă creşteri economice de-a dreptul indecente. Doar noi reuşim ca, în momente de grea cumpănă, să producem bancuri sau să tragem totul în derizoriu.

Ne-am obişnuit cu ieşirile nepotrivite ale preşedintelui Traian Băsescu atunci cînd vrea să ne reprezinte ţara. Şi (spre norocul nostru) cum nu prea iese, mintea-i lungă şi necruţătoare ţine trează flacăra mov a cecităţii prezidenţiale, îndemnînd-o pe prinţesa EBa să grăiască în PE. Sigur – pensionari! – că vi se pregăteşte ceva, din moment ce tva-ul mărit e criticat chiar de către cei care au făcut acţiunea.
Am reuşit, însă (subliniez: în momente de mare încordare pentru ţările Bătrînului Continent), să exportăm derizoriul în legislativul european şi să-i facem pe oamenii aceia care măcar se pretind mai serioşi decît noi, să facă sluj în faţa penibilului. Încruntaţi şi preocupaţi (vorba vine!) de soarta a tot ce mişcă şi nu mişcă pe teritoriul viitorului incert al Statelor Unite ale Europei.

Performanţa aparţine – cum altfel? – unor europarlamentari români: Daciana Sîrbu (PSD) şi Adina Vălean (PNL), care au ridicat de jos şi au aruncat în plenul Parlamentului European marea şi veşnica noastră problemă: cîinii bagabonţi. Sesiune plenară. Costume. Cravată şi papion. Pantofi de lac. Lobby. Şi… jigodii. În propoziţii bombastice, reprezentanţii noştri i-au convins pe reprezentanţii lor că treaba e groasă. Că trebuie să ne, sau să se gîndească la ameninţarea sănătăţi şi siguranţei publice; că trebuie discutate politici coordonate, eficiente şi ferite de excese, pentru ca patrupezii noştri să nu fie şi ai lor. Parcă cîinii jerpeliţi ai României i-ar fi trimis în PE, eurodeputatele au arătat pericolele prin care trecem, mai-mai să le vîre în cap bieţilor aleşi de pretutindeni că, dacă nu se rezolvă, ar putea chiar să se întîmple: să exportăm cîini comunitari, aşa cum am făcut cu alte etnii, care au speriat Continentul. S-au folosit toate armele posibile, încît domnii ’ceia nu mai ştiau unde să privească, cînd să caşte şi ce să spună. Pentru că, vezi doamne, orice mişcă în Europa trebuie să-şi găsească o rezolvare în cadrul marelui legislativ. Sterilizare! Dragoste pentru cel mai bun prieten (?)! Deplină responsabilitate pentru animalele de companie!   Treburi serioase, ce mai! Care, între noi fie vorba, nu trebuia să ajungă nici măcar la urechile celui mai neînsemnat primar de pe meleag. Ci, pur şi simplu, concetăţenii n-ar fi trebuit să lase fătările în voia sorţii, oamenii n-ar trebui să hrănească comunitarii  „de milă”, iar adăposturile ar fi trebuit, firesc, ca urmare a fişei postului, să-şi facă treaba. Iar ONG-urile iubirii necondiţionate…

Evident că, în acest fel, nu se va întîmpla nimic, noi singuri va trebui să rezolvăm această problemă, dacă nu cumva, se va găsi cineva să aducă cestiunea în atenţia vicontelui (de Bilderberg), Etienne Davignon, şef peste misterioasa grupare, care să analizeze şi să decidă… bla, bla, bla.