Haz de necaz

– epigrame –
România, încotro?
Cum de spini ne e cununa
mai avem o perspectivă:
nu oraşul, ci Comuna…
primitivă!

Eterna întîlnire
Să vii, iubitul meu, oricum,
în salopetă sau în frac
şi-n cinstea ta o să îmbrac
o picătură de parfum.

Divorţ
Soarta îmi fu acră,
nu mai sînt fudul,
m-a pierdut o soacră,
mă declară nul!

Explicaţia epigramistului
E reacţia firească
să m-apuc să rîd nătîng
de prostia omenească…
altfel simt că-ncep să plîng…

P.S. Modestie
Judec ca un înţelept
chiar de-s pus mereu pe glume
faimă n-am, ce-i drept e drept!
Ce să fac? S-a dus în lume…
Ioan Pop