Gunoiul de sub preş

Radu VIDA

  Virtualul, goana după profit şi interesul au fost elemente care au determinat declinul unor bănci şi, implicit, dezordine financiară globală. Neîndoielnic că şi politicienii au avut un cuvînt greu de spus. Într-un editorial trecut susţineam că, de dragul alegerilor, a păstrării slujbelor bune, politicienii au recurs la împrumuturi. Aberante! De dragul unor investiţii şi pentru a putea arăta că fac ceva, s-au alocat fonduri pentru te-miri-ce. Alţii, mai şmecheri, au îngropat bani reali, în proiecte virtuale sau fără nici o finalitate, suspectaţi fiind că o parte din fonduri au fost destinate buzunarelor proprii.

Vi se par scenarii cunoscute? Doar n-aţi crezut că numai la noi se practică ridicarea de obiective fictive, ascunderea în solul patriei a mii şi mii de kilometri de ţevăraie în care, cică, cîndva, va curga apă potabilă şi canalizare? Sînt şi alţii care au ghicit sau furat metodele noastre şi le-au aplicat cu succes prin ţările lor. Astea, desigur, fiind mărunţişuri, de îmbogăţit pe unii şi pe alţii, fără a ţine cont de marile inginerii financiare, denominări şi renominări, plăţi scadente în contul datoriilor publice, unde diferenţele fac…diferenţa! La noi, au scăzut, spre exemplu, rezervele valutare. 0,39%. Nu-i mult, veţi spune, dar aceasta reprezintă mai bine de 130 milioane de euro!

Şi alţii au probleme. Fondul Monetar Internaţional a întocmit un Raport de Stabilitate Financiară Globală. Iar constatările au fost dezastruoase: pentru a putea funcţiona în condiţii normale, anumite bănci europene trebuie recapitalizate cu 200 milioane de euro. Printre motivele invocate de Fond se numără pierderile cauzate de expunerea pe datoriile de stat.  Drept urmare, e nevoie de lichidităţi care, neexistînd de motivele enunţate sumar, presupune că e nevoie de îngăduinţă faţă de inflaţia globală. Ceea ce, să recunoaştem, nimeni nu-i dispus să… recunoască.

Evident că primii care au sărit ca arşi de concluziile FMI au fost politicienii şi băncile. Agenţiile de presă o citează pe nervoasa ministreasă a finanţelor spaniole, dna Elena Salgona: „Viziunea FMI este deformată”. Fondul, zice domnia sa, a greşit cînd a analizat doar pierderile potenţiale, fără a lua în calcul deţinerile de obligaţiuni germane, al căror preţ a crescut.  De acord. Atîta doar că în vistieriile băncilor amărăştene nu există numai obligaţiuni germane, ci şi greceşti, portugheze şi spaniole. Hîrtii de valoare, care, între noi fie vorba, nu au nici o valoare! Au protestat la anunţul FMI şi asociaţiile bancare germane. Ele subliniau în comunicate sforăitoare că nu există nici o dovadă care să suţină datele FMI. De ce oare? Pur şi simplu, pentru că băncile din Germania nu sînt dispuse să răscumpere , masiv, propriile obligaţiuni. Acum, cînd criza îşi face de cap şi la ei, lichidităţile sînt în scădere, iar presiunea statelor aflate în dificultate sînt tot mai insistente pentru a primi fonduri suplimentare de salvare.

Bucuria schimbării intempestive a primului fustangiu FMI, dl. Dominique Strauss-Khan a fost, se pare, de scurtă durată. Iar inutilitatea ei  rezidă din declaraţiile noului director general, doamna Christine Lagarde, aspru criticată de liderii europeni pentru cererea de recapitalizare urgentă a băncilor naţionale. Ceea ce, în traducere liberă, înseamnă generalizarea  austerităţii. Lucru deloc pe placul politicienilor, care nu-şi pot face nici jocurile din alegeri, şi nici nu pot plăti obligaţiile faţă de clientelă şi propriile buzunare.