Film

“Undeva la Palilula”, marca Purcărete

Undeva la Palilula a avut lansarea oficială luni, 23 martie. O lansare sub cele mai bune auspicii dacă avem în vedere faptul că pelicula în sine intră în competiţia Zilele Filmului Românesc din cadrul TIFF-ului (1-10 iunie), că scenariul filmului a primit Premiul ‘Balkan Fund’ în cadrul Festivalului internaţional de film de la Salonic, 2005.

Este înainte de toate, debutul în film al lui Silviu Purcărete, debut aşteptat, dorit, cu atît mai mult cu cît este un proiect cu o gestaţia lungă, unul la care s-a lucrat foarte mult, care a intrat în producţie abia în 2004. Este, ca să o citez pe Oana Giurgiu, producător executiv, “o producţie de proporţii mari. Tudor Giurgiu lucrează cu Purcărete la acest film din 2004. Purcărete la rîndul său, lucra de foarte mult timp la materializarea proiectului Undeva la palilula. Filmul are un buget mare, mult mai mare decăt orice alt film lucrat. Este şi pentru noi o primă experienţă de acest gen. Au fost multe, foarte multe yile în care ne-am întălnit căutînd soluţii, cele mai bune soluţii şi a a ieşit ceva extraordinar. Filmul în sinea fost o mare provocare pentru noi. Pot spune că pentru toţi cei implicaţi în proiect a fost ca un doctorat”.

Undeva la Palilula a luat timp, mult, foarte mult timp. “Trăiesc acest film, mă rezum la cele declarate de compozitorul Vasile Şirli, de aproape opt ani. Ştiu multe despre acest film, despre realităţile care stau la baza scenariului. Ştiu multe de la dr. Serafim, la al cărui mormînt de la Brezoi, am şi fost nu cu mult timp în urmă. Apropierea s-a făcut natural, repede (…) Este o melancolie în acest film, una pe care Purcărete o doreşte bogată şi colorată, nu tristă”.

Rolul ‘Dr. Serafim’ este interpretat de Dimeny Aron (Teatrul Maghiar de Stat Cluj – Napoca), o nouă provocare artistică pentru actorul de numai 37 de ani, bine dusă la capăt. Cel care a ţinut să sublinieze, citez, “e un film special, făcut cu mare curaj. Curaj al producătorilor, un proiect care diferă foarte mult de celelalte proiecte cinematografice lucrate în România. E binevenit să se realizeze filme care spun şi aduc ceva nou, ceva ce nu s-a mai făcut. Majoritatea filmelor de acum vorbesc despre o realitate imediată. În filmul lui Purcărete, întîmplările şi tragediile anilor ’60 fac diferenţa. M-am simţit într-o producţie Purcărete. Şi Silviu Purcărete face parte din lista mea scurtă de regizori preferaţi. Ţine de ceea ce le cere el actorilor, de modul în care lucrează cu ei, cum lucrează”.

Distribuţia este numeroasă şi aleasă : George Mihăiţă, Constantin Chiriac, Răzvan Vasilescu, Sorin Leoveanu, Ofelia Popii, Horaţiu Mălăele, Marius Manole,… Decorurile sînt semnate de Helmut Sturmer şi Dragoş Buhagiar, directorul de imagine este Adrian Silişteanu, producători fiind Tudor şi Oana Giurgiu.

Filmul, ca orice film, trebuie văzut. Pentru tema abordată, prilej de amintiri deloc plăcute ale unei perioade triste pentru România şi pentru popoarele bine ancorate în “lupta pentru pace, impusă peste tot în România de noul conducător al partidului”, o luptă care s-a desfăşurat în Palilula “în acelaşi spirit al delăsării şi beţiei specifice oraşului : primează aceeaşi băşcălie pur românească care nu poate fi controlată de nici un sistem politic”, am citat din Silviu Purcărete.

Undeva la Palilula şi-a început cariera naţională şi internaţională. Dacă va fi să fie una bine şi foarte bine primită, nu trebuie să mire pe nimeni. Şi nu trebuie deoarece avem de-a face cu un brand de mare valoare artistică, Silviu Purcărete.

Demostene ŞOFRON

Foto : byBarbu