Ekekeria*

Nu s-a schimbat nimic!?
Arme. Sînge. Focuri. Moarte…
Şi, după puţin răgaz, totul era luat de la început. Aşa a traversa omenirea secolii din calendar. Aşa a făcut acu’ 2000 de ani, aşa face şi acum. Doar cealaltă competiţie, cea pentru supremaţia în sport făcea/face ca armele, uimite de atîta prăpăd, să înceteze zăngănitul sinistru. Oamenii dezbrăcau aramuri şi scuturi, lasau spade şi suliţi, se adunau în arenă şi, împărţiţi în tabere, susţineau pe unul sau altul dintre competitori. Noroc că unii, din cei care scăpau de nenorocirile războiului, fugeau acasă. Să perpetueze specia.

De la o vreme, lucrurile s-au mai potolit. Naţiile şi-au găsit vad şi goarna sună, de cele mai multe ori, anunţînd competiţii sportive. şi nu uciganie! E nevoie însă de armistiţiu, pentru că, şi azi, pe ici pe colo face victime.

Trei săptămîni s-au străduit diplomaţii englezi să convingă fiecare stat participant la Jocurile Olimpiece de la Londra să încheie pace. Iar întrecerile ce vor avea loc în mai puţin de 280 de zile să se desfăşoare în cea mai mare siguranţă. Au semnat şi ţările care nu au misiuni permanente pe lîngă Organizaţia Naţiunilor Unite. Şi, în final, a semnat şi Iranul. 193 de ţări îşi vor trimite “vitejii” în arenele engleze. Lordul Sebastian Coe, preşedintele Comitetului de Organizare a Jocurilor Olimpice din iunie 2012. poate fi mulţumit. Cel puţin formal, oamenii sînt de acord că violenţele din timpul întrecerilor nu-şi au rostul.

Grecescul ekekeria primeşte noi valenţe. Iar spiritul jocurilor olimpice instituite în Elada fac arc voltaic peste tilmp.

Mai sînt arme, sînge, focuri pe coline. Iar moartea rînjeşte de după cadavre. Dar întrecerile adevărate, în care forţa minţii şi puterea corpului caută supremaţia, cîştigă tot mai mlt teren.Iar ladin-ul păcii întinde curcubeu tot mai senin peste semeni.

Radu VIDA

* armistiţiu