Din lipsă de ocupaţie

RADU VIDA

E pentru a nu ştiu cîta oară cînd Amnesty International ne vîră mortu-n casă. Minte. Sau dezinformează. Nu ştiu dacă cu rea intenţie, dar ieşirile pe diferite teme aduc mere confuzie şi aruncă o pată neagră pe obrazul unor oameni care, realmente, lucrează pentru semeni. Organizaţia în cauză, însă, are darul de a mînji mereu clanţa cu oarce găinaţ, iar prin instigările din subtext nu face decît rău. Tuturor.
Hodoronc-tronc, cei de acolo s-au trezit să „amendeze” Legea locuinţei din România. Cică-i restrictivă. Şi discriminatorie faţă de anume minorităţi. Nu numai că n-au studiat motivele evacuării de anul trecut a rrromilor, dar au o atitudine superficială şi în legătură cu realităţilor din ţara noastră. Pe care le generalizează fantasmagoric şi cer să se remedieze ceea ce nu trebuie… remediat. Pentru că nu există. Mai clar: toată lumea poate să-şi cumpere locuinţe şi, practic, toată lumea are dreptul la locuinţă socială. Punctajele impuse au darul de a departaja solicitanţii şi de a institui ordine.
Se vede, însă, că Amnesty International şi-a făcut superficial temele. Au fost pe şest în România, au vorbit doar cu una din părţi şi a rezultat (?!?) că există discriminare în achiziţionarea unor locuinţe.
Să ne înţelegem.
Acolo unde au vrut, rrromii şi-au cumpărat)construit locuinţe. Ba, în foarte multe localităţi din ţară, şi-au ridicat spaţii de locuit fără autorizaţii. Şi-au construit, spre exemplu, palate în marile oraşe. Şi-au introdus singuri utilităţi şi s-au branşat fără contor, fără a-şi bate măcar capul cu plata consumului. Din curţile lor, garnisite cu maşini de lux, ies atelaje ce străbat, fără voie de la nimeni, buricul tîrgurilor. Cu mizeria aferentă unei operaţiuni de acest gen. Aici, nu e vorba despre estetică, pînă la urmă fiecare îşi construieşte aşa cum îi cere propria cultură. Sigur, cu avizele de urbanism necesare. Dar, de cele mai multe ori, nu se întîmplă aşa. Se construiesc palate cu zeci şi zeci de camere, se dichisesc după reguli numai de ei ştiute, iar clanul locuieşte în continuare în cea mai cruntă promiscuitate. Au primit, acolo unde a fost cazul, şi locuinţe sociale. S-au mutat cu cîine, porc, găini, la etajele superioare, au alungat toţi vecinii, au ars uşi, parchet, lambriuri pentru încălzire. Apoi şi-au luat şatra şi duşi au fost!
Mă întorc la Amnesy International şi întreb: de ce incită la neînţelegere, nesupunere socială, haos croşetat cu anarhie? În raportul amintit se spune alb pe negru că Statul trebuie să construiască locuinţe sociale la preţuri acceptabile, chiar şi pentru cei care nu-şi pot permite servicii de gaz, lumină şi apă plătite.
Nu am întîlnit o mai mare neruşinare! Adică: din puţinul lor, toţi cetăţenii acestei ţări se străduiesc să-şi plătească utilităţile, grija facturilor achitate fiind, desigur, una din principalele probleme ale convieţuirii noastre. E cel puţin inexplicabil cum de o organizaţie atît de cunoscută îndeamnă la neplata unor servicii. Există, şi fără asemenea provocări, comunităţi întregi, de rrromi, bineînţeles, care păcălesc tot ceea ce poate fi păcălit. Şi-atunci?
Sigur că vorbele nu sînt suficient de convingătoare. Drept pentru care sugerez celor care „s-au documentat” în legătură cu necesitatea schimbării Legii locuinţei de la noi să ia acasă vreo 10-15 familii din cei pe care încearcă să-i asmută împotriva noastră. Şi să-i ţină, pe gratis, pînă la deplină integrare!   Pentru că „şi ei sînt ai noştri”, ai europenilor – subliniez! -, propun să facă ei ceea ce nu putem noi şi să ni-i livreze, gata educaţi, curaţi şi ascultători de Statul care-i ocroteşte.
Succes!