Din efectele sindromului „Noi vrem pămînt” Ardealul poate rămîne fără soiuri româneşti de cereale

Agricultura din Transilvania poate rămîne fără soiurile tradiţionale de cereale. Marea majoritate a acestor soiuri au fost create la Staţiunea de Cercetări Agricole din Turda (SCA), însă, din cauza diminuării succesive a suprafeţelor de teren de care dispune, staţiunea de la Turda poate ajunge în situaţia de a sista activitatea de cercetare.

„Din cauza retrocedărilor am mai rămas cu 570 de hectare de teren, din care 400 de hectare de teren arabil, dintr-un total de 1967 hectare, din care 1400 de hectare arabil. Dacă vor dispărea şi cele 400 de hectare de teren arabil pe care le mai deţinem, nu vom avea unde să ne facem cercetările” afirmă profesorul universitar dr. Ioan Haş (foto), directorul SCA Turda.

Retrocedările după ureche omoară cercetarea agricolă

Povestea retrocedărilor terenurilor pierdute de SCA Turda nu este una tocmai în regulă. În acest caz, retrocedarea s-a făcut mai mult „după ureche” decît după lege. „Aplicarea legilor fondului funciar s-a făcut prin repartizarea aceleiaşi suprafeţe la doi sau trei proprietari. Astfel, totalul suprafeţelor revendicate a fost de 870 de hectare, dar s–au repartizat mult mai multe hectare în plus. Apoi, toată lumea a vrut numai terenuri arabile. S-a uitat că au existat şi păşuni, fîneţe, teren neagricol şi drumuri de exploatare”, a completat Ioan Haş. Din cauza noii legi a retrocedării, SCA Turda poate rămîne şi fără cele 570 de hectare de teren pe care le mai deţine, deşi zestrea iniţială a unităţii, de 600 de hectare, era alcătuită din terenuri aflate în proprietatea statului încă din 1904.

„Circuitul nepăsării în natură” şi dispariţia soiurilor româneşti

Staţiunea de la Turda este a doua unitate de cercetare în domeniul agricol din România, după institutul de la Fundulea. Înfinţată în anul 1957, SCA Turda produce cinci soiuri de grîu de toamnă, un soi de grîu de primăvară, un soi de ovăz, două soiuri de orzoaică de primăvară, cinci soiuri de soia, cinci hibrizi de porumb cu bob normal şi doi hibrizi de porumb zaharat. Toate aceste soiuri, rezultat al cercetărilor specialiştilor de la SCA Turda, sînt adaptate condiţiilor climatice ale Transilvaniei. „Circuitul nepăsării în natură” poate duce la dispariţia SCA ceea ce, potrivit directorului unităţii, Ioan Haş, ar însemna dispariţia soiurilor româneşti din agricultură, îndeosebi pe terenurile din Transilvania. Apoi ar dispărea „cele mai mari colecţii de germoplasmă din ţară la porumb, soia, orzoaică de primăvară şi unele din cele mai mari colecţii de germoplasmă a grîului de toamnă” a adăugat Ioan Haş.

Pe lîngă soiurile de cereale create aici, SCA Turda a rămas singura unitate ce menţine rasele de porci autohtone, Mangaliţa şi Bazna, respectiv rasa de oi Ţigaie ruginie. Dispariţia SCA ar însemna şi dispariţia soiurilor de plante şi a raselor de animale enumerate.

Ingeniozitatea nu poate compensa lipsa banilor

Subfinanţarea cronică a cercetării în agricultură nu împiedică Staţiunea de Cercetări de la Turda să continue proiectele de dezvoltare. Potrivit lui Ioan Haş, din 14 ianuarie anul acesta, se află „pe rol” un proiect ce prevede refacerea din temelii a trei clădiri unde se vor amenaja noi laboratoare destinate cercetării. Proiectul, în valoare de 5,5 milioane de euro, beneficiază de finanţare din fonduri europene. Dar directorul SCA, Ioan Haş, se întreabă, retoric, ce rost ar mai avea noile laboratoare, ce ar trebui să devină funcţionale în următorii trei ani, dacă vor dispare terenurile necesare cercetării? O altă întrebare al cărui răspuns ar vrea să îl ştie Ioan Haş: Din ce bani vor fi plătiţi cei zece cercetători şi cei 15 angajaţi ca personal auxiliar, ce ar trebui încadraţi, potrivit prevederilor proiectului?

Certitudinile sînt sumbre, atîta vreme cît finanţarea cercetării la SCA provine în proporţie de circa 90% din surse proprii şi doar 10 – 12% reprezintă suma primită de la bugetul statului.

Acum, la SCA Turda lucrează 110 persoane cu contracte de muncă şi în jur de 30 de angajaţi cu convenţii civile. Directorul SCA, Ioan Haş, încearcă să compenseze întrucîtva salariile mici prin care statul român încurajează cercetarea. Astfel, prin eforturi proprii, anul trecut, SCA a pus la dispoziţia salariaţilor opt apartamente şi patru garsoniere, locuinţe aflate într-un bloc situat în incinta unităţii. Anul acesta încă doi angajaţi au primit cîte un apartament.

Emil HĂLĂŞTUAN