Dilemele imigraţiei

Îngrijorările guvernelor statelor bogate privind impactul imigraţiei asupra cererii de forţă de muncă locală, într-un moment în care criza economică a distrus milioane de locuri de muncă, sînt ilogice, deoarece imigraţia este contra-ciclică.

Recesiunea din statele bogate i-a descurajat pe unii posibili imigranţi în a-şi încerca norocul în străinătate. America, spre exemplu, a cunoscut un declin puternic al numărului de mexicani care au încercat să-i treacă frontiera sudică. Imigraţia spre Europa a încetinit. Unele studii sugerează totodată că sporirea afluxurilor de imigranţi reprezintă un indicator important privind o revigorare a creşterii economice.

Cu toate acestea, guvernele sînt deseori reticente la a permite intrarea fluxurilor de imigranţi pe piaţa muncii. În perioade de recesiune, ele au tendinţa de a adopta măsuri de descurajare a venirii de noi imigranţi şi chiar de a scăpa de cei deja existenţi. În ultimul an, guvernele danez, francez şi italian au pus în discuţie spaţiul Schengen şi au reintrodus controale limitate la frontiere. Chiar Australia şi Canada, care au fost deschizătoare de drumuri în ceea ce priveşte favorizarea muncitorilor calificaţi, au redus numărul permiselor de muncă. David Cameron, premierul britanic, a impus o limită pentru imigranţii din afara UE. State precum Spania, Japonia şi Danemarca au adoptat chiar scheme prin care imigranţii primesc ajutoare băneşti pentru a se întoarce în ţările de origine.

Îngrijorările privind imigraţia sînt de înţeles, în special într-un moment în care locurile de muncă sînt atît de puţine. Sondajele de opinie din Europa şi America arată că majoritatea localnicilor consideră că imigranţii mai degrabă dăunează decît fac bine şi că reduc şansele localnicilor pe piaţa muncii. Dovezile că imigraţia îi afectează pe muncitorii locali sînt, totuşi, slabe. În muncile sezoniere şi în construcţii, forţa de muncă străină ieftină poate duce la micşorarea salariilor şi îngreuna încercările celor slab calificaţi de a găsi un loc de muncă, însă flexibilitatea şi disponibilitatea noilor muncitori pot de asemenea impulsiona productivitatea şi încuraja inovaţia.

Presiunile asupra serviciilor publice pot pune serios la încercare răbdarea localnicilor, în special cînd reducerile bugetare îngreunează menţinerea unor astfel de servicii. În Marea Britanie, spre exemplu, fondurile pentru situaţii neprevăzute menite a ajuta autorităţile locale în criză de bani să facă faţă presiunii asupra serviciilor publice au fost eliminate. Totuşi, pe termen lung, imigranţii plătesc cu vîrf şi îndesat pentru povara pe termen scurt pe care o reprezintă pentru bugetelor educaţiei, sănătăţii sau ale altor servicii publice.

Politicienii spun deseori că vor o dezbatere raţională asupra imigraţiei, însă prea des cedează temerilor alegătorilor privind imigranţii, în loc de a încerca să le atenueze. Ar trebui în mod special acum să fie preocupaţi de a face acest lucru, deoarece există o competiţie pentru muncitori calificaţi în altă parte: Asia devine rapid noul magnet pentru imigranţi.

China, care obişnuia să fie închisă pentru muncitorii imigranţi, oferă acum permise de şedere pentru specialişti, savanţi şi antreprenori. În 2009, în Shanghai locuiau un număr record de 100.000 de străini. Un număr similar de străini s-au stabilit în portul sudic Guangzhou, veniţi din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa. Coreea de Sud a înregistrat de asemenea o creştere a numărului de imigranţi din 2007, fiind atrăgătoare în special pentru absolvenţii de studii superioare din America.

Imigraţia este, în genere, bună pentru economie şi, în prezent, ţările bogate ar avea nevoie de orice ajutor economic pe care îl pot obţine. În loc de a-i trimite înapoi în ţările de origine pe imigranţi, cu abilităţile, energia, ideile şi disponibilitatea lor de muncă, guvernele ar trebui să încurajeze venirea lor. În caz contrar, guvernele din altă parte a lumii vor face acest lucru.