Darwin, operă ştiinţifică actuală, operă deschisă spre viitor

Petru Derevenco (n. 1924) este un nume cunoscut cominităţii ştiinţifice, cunoscut prin calitatea şi activitatea de cercetător ştiinţific în domenii de mare interes cum sînt fiziologia psihoneuroendocrină, stresologia, efortul fizic şi sportul, cercetări care şi-au găsit materializarea în şase cărţi de autor/coautor, în cele peste 300 de articole publicate în reviste de specialitate din ţară şi de peste hotare, în calitatea sa de membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România. Este o prezenţă activă, cu o putere de muncă de subliniat şi admirat.

Graţie culturii generale şi de specialitate de invidiat, Petru Derevenco ne oferă un titlu de mare interes, Darwin şi darwinismul (Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca, 2011), carte apărută din trei motive, “problematica adaptării şi a evoluţiei biologice şi cognitive a omului”, cele două evenimente marcante ale anului 2009, 200 de ani de naşterea lui Darwin, respectiv 150 de ani de la editarea operei sale capitale Originea speciilor, în fine, o îndreptare a atenţiei spre opera ştiinţifică a lui Darwin, “neglijată în învăţămîntul general şi liceal”, opera ştiinţifică fiind actuală şi deschisă viitorului.

Douăsprezece sînt capitolele cărţii, capitole care se citesc fără a lăsa cartea din mînă şi nu este deloc o afirmaţie exagerată. Interesul porneşte şi de la faptul că despre Darwin şi opera sa puţine sînt cărţile recent apărute, prin urmare Darwin şi darwinismul trebuie văzută şi primită ca o lucrare care umple un gol în literatura de specialitate, o lucrare utilă ca informaţii propuse lecturii.

Charles Darwin (1809 – 1882), naturalist britanic, geolog, biolog, este fondatorul teoriei referitoare la evoluţia speciilor de plante şi animale (teoria evoluţionistă), teorie la care a început să lucreze încă din timpul celor şase ani de cercetări ca membru al expediţiei ştiinţifice în zona de coastă a Americii de Sud (1831 – 1836), expediţie efectuată la bordul navei ‘Beagle’. Este teoria în care tezele principale sînt legate de faptul că speciile se transformă treptat unele în altele prin interacţiunea mai multor factori (variablitate, ereditate, suprapopulaţie, selecţie naturală, lupta pentru existenţă), dar este şi teoria care a născut multe controverse, multe persistînd şi zilelor noastre. Darwin trebuie însă citit cu atenţie. El interesează nu numai prin Originea speciilor (1859), ci şi prin Plante agăţătoare (1865), Originea omului şi selecţia sexuală (1871), nu sînt singurele titluri de citit, dar cu siguranţă sînt titlurile care-l menţin în actualitate.

Puterea de sinteză a cercetătorului Petru Derevenco este exemplară din punctul de vedere al modului în care-şi structurează materialul ştiinţific în cele douăsprezece capitole, de la noţiunile introductive la viaţa şi personalitatea lui Darwin (date biografice, profilul psihologic, patografia lui Darwin, corespondenţa), opera lui Charles Darwin (călătoria unui naturalist în jurul lumii, opus magnum – Originea speciilor, expresia emoţiilor la animale şi la om, operele dedicate zoologiei şi botanicii), predecesori şi contemporani ai lui Darwin (contemporani proevoluţionişti, antidarwinişti, un caz aparte – G. Mendel), urmaşii lui Darwin (Dobzhansky, Pinker, Mayr, Dennett, SJ Gould), trei genii (Nietzsche, Einstein, Stephen Hawking), teoria evoluţiei şi orientările postdarwiniene (selecţia sexuală, teoria sintetică a evoluţiei, teoria echilibrului punctuat, teoria neutralistă, sociobiologia, neordawinismul), psihologia evoluţionistă, evoluţia – biologia moleculară şi genetica, teoria evoluţionistă în cultură (Darwin şi artele plastice, limbajul, mema), darwinismul – evoluţia şi creaţionismul, darwinismul în România (primele semnalări, ecourile anului aniversar 1959, contribuţiile ultimului deceniu, darwinismul în învăţămîntul gimnazial şi universitar), fiecare captiol în parte fiind încheiat de concluzii, semn distinct al cercetătorului dăruit, care nu lasă nimic la voia întîmplării.

Ca şi concluzii generale, “teoria lui Darwin asupra evoluţiei nu explică totul. Ea generează controverse şi polemici, dar oferă o imagine coerentă asupra lumii vii şi a omului, fiind superioară altor explicaţii de natură mitologică, ideologică sau teologică (…) Concepţia lui Darwin nu reprezintă o dogmă, ci o operă deschisă spre viitor”. Cît priveşte perspectivele, “progresele ştiinţifice vor depinde de felul în care imensul volum de informaţii asupra darwinismului va genera noi idei fecunde”. Subscriem.

Demostene ŞOFRON