COMOARA DESUBCATEDRALĂ

Ne aflăm în faţa unui eveniment inaugural care valorifică starea de sacralitate a lumii, văzute ca expresie a posibilei perfecţiuni. Încă unul din visele care, devenite realitate, au generat zidiri grandioase, aşa cum este MUZEUL MITROPOLIEI CLUJULUI.

În premieră absolută, îl avem drept interlocutor şi, prin amabilitatea domniei sale, ghid într-o călătorie iniţiatică prin sălile noului muzeu pe Acad. Marius Porumb, coordonator ştiinţific şi autor al concepţiei de organizare a Muzeului Mitropoliei Clujului, instituţie la renaşterea căreia şi-a pus acum semnătura. Este, fără îndoială, o ctitorie cu valoare de tezaur.

Încă de la intrarea în prima sală (din imediata vecinătate a necropolei de sub absida Altarului Catedralei, în care dorm somnul de veci ierarhii plecaţi la Domnul: Nicolae Ivan, Teofil Herineanu şi Bartolomeu) ne întîmpină statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfînt – admirabilă operă a cunoscutului sculptor clujean Vasile Rus-Batin. În nişe ingenios luminate – potire, cruci sculptate; prapori; pe pereţi icoane de secol XVI şi XVII, în vitrine Cazania de la Alba Iulia (1699) dar şi tipărituri de secol XVIII, crucea-candelabru, pe ale cărei feţe sînt pictate Răstignirea/ Botezul Domnului; în vitrine speciale, dedicate Episcopilor Nicolae Ivan, Nicolae Colan, Teofil Herineanu şi Bartolomeu sînt expuse obiecte reprezentative care au aparţinut acestora, scrieri, decoraţii, mitrele arhiereşti. Ca într-o lecţie de istorie, pomelnicele Episcopilor de Vad (Ilarion, Varlaam, Anastasie, Tarasie, Gheorghe, Eftimie, Spiridon, Ioan, Cernea, Spiridon, Teofil, Dosoftei) şi de Feleac (Marcu, Daniil, Ştefan, Petru), alcătuite de Acad. Marius Porumb încă în 1975. În aceeaşi sală, la loc de onoare, vitrina cu potirul, cădelniţa, candelele şi alte vase de cult care au fost folosite la sfinţirea Catedralei.

 Spaţiul următor adăposteşte secţiunea cea mai veche a muzeului: este reprodusă în fotocopie coperta Tetraevangheliarului de la Feleac (1489), pe care poate fi citită inscripţia în slavonă: ‘’Robul lui Dumnezeu Isac Vistiernicul (unul din marii boieri ai lui Ştefan – n.n.) a ferecat acest tetraevangheliar pentru Mitropolia din Feleac…’’ (copertă care se regăseşte în cartea lui Iorga, din 1934, ‘’Les arts mineurs en Roumanie’’). Vedem apoi un document original din 1593 al Primăriei Clujului, în care sînt pomeniţi toţi episcopii; Tetraevangheliarul slavo-român (început de secol XVI), un antimis din 1632 de la Poienile Izei, Evanghelia tipărită de Andrei Şaguna la 1856. Tot aici – Icoana Maicii Domnului lucrată de acelaşi Luca din Iclod, deci soră bună cu cea de la Nicula, datată însă 1673; pe spate sînt înscrise următoarele: ‘’Robul lui Dumnezeu Matei şi soţia sa Aniţa şi copiii lor au dăruit această icoană la Biserica cu hramul Sf. Ioan din satul Ilişua. AD 1673, luna februarie’’. În latină este menţionat faptul că icoana a lăcrimat în 1760. Superbe reprezentări ale Sfîntului Nicolae de Iacob Zugravul din Răşinari, ale Coborîrii Sfîntului Duh/Sfînta Treime (din 1763) de Gheorghe sin Iacov Zugravul, superbe icoanele din Rebrişoara (probabil de Toader Gherleanul), cele ale lui Simion Silaghi din Abrud (care la sfîrşitul secolului XVIII îşi zice Selegeanul; un nepot de-al său va ajunge profesor de pictură la Craiova şi reporter de război, alături de Nicolae Grigorescu, în Războiul de Independenţă).

Icoane de biserică, icoane de casă. O impresionantă colecţie de icoane pe sticlă, de la Nicula şi din sudul Transilvaniei, fură privirea cu cromatica lor austeră sau, dimpotrivă, strălucitoare, genuină sau mai elaborată, dar atît de originală!

Veacuri de istorie, de credinţă, de artă veche românească

Pictorii Gavril Zugravul, Nistor din Feleac, David de la Curtea de Argeş, Simion Silaghi din Abrud, Tudor Zugravul, Iacob Zugravul, Ştefan Zugravul, Nechita Zugravul (care nu a semnat decît o singură icoană, donată de el) şi alţi autori, mulţi şi neştiuţi, ne-au lăsat peste timp aceste însemne ale talentului lor. Iar suprafeţele de expunere, trădînd o excepţională cunoaştere ştiinţifică şi o rafinată înţelegere a spaţialităţii cromaticii şi a volumelor, realizează un dialog blînd, senin, calm şi liniştit, de comuniune şi pace, de smerenie dusă pînă la reculegere şi rugă.

Foarte frumoase tipărituri de la Blaj, Rîmnic, Sibiu sau Bucureşti, un interesant jăratnic – piesă de sfîrşit de secol XV, de la Biserica din Vad, cu inscripţie în slavonă pe o profilatură gotică – , apoi cele două aripi de altar catolic (început de secol XVI) descoperite într-o biserică ortodoxă, pe care se regăsesc reprezentaţi Sfîntul Ioan Botezătorul şi Sfîntul Ioan Evanghelistul, aripi ce împart spaţiul cu icoane româneşti pictate într-un stil ce întrezăreşte influenţe ale picturii Occidentale; un alt exponat la fel de interesant: pe spatele unei icoane de început de secol XVIII poate fi citită inscripţia: 1776 ‘’Această icoană s-au făcut în luna lui noiembrie, în 21 de zile, şi au cumpărat Zaharie al lui Loghin ca se-i fie pomenire în veci lui şi la tot neamul lor în veci, Zugrav Vasilica’’ – acestea şi încă altele pot fi văzute în muzeu.

Să ne oprim, cu admiraţie, şi în faţa excepţionalei colecţii de antimise, purtînd semnături precum cele ale Mitropolitului Chir Gavril de la Cheia Rîmeţului, ale lui Dionisie Novacovici, Inochentie Micu Klain, Petru Pavel Aron, Gheorghe Ghenadie Bizantie din Muncaci, Ioan Giurgiu (al doilea vlădică unit), al Episcopului Ghedeon Nichitici (pentru Satul Ălmariu, mai mult ca sigur Satu Mare), al Episcopului Nicolae Colan ş.a.

Şi o mărturie a lui Nicolae Iorga: ‘’Deosebesc icoana făcută de zugravul de meşteşug de icoana ţăranului, care îşi caută în primul rînd de plugăria lui şi în anumite ceasuri libere, cu foarte multă evlavie, cu o tragere de inimă nesfîrşită şi o imaginaţie cutezător de inventivă, face şi acest dar sufletesc al lui pentru credinţă’’.

Un alt important spaţiu al muzeului este dedicat Episcopului Nicolae Ivan, ctitorul Catedralei, cu prezentarea unor documente originale şi fotografii de epocă din timpul construcţiei impozantului edificiu şi de la sfinţire.

Acum, timpul istoric a hărăzit astfel încît să fim martorii unui eveniment cultural, artistic şi religios de mare rezonanţă – inaugurarea acestui mare muzeu al icoanei româneşti din Transilvania. Dar povestea, începută cu secole în urmă, cuibărită în gînd, acum, iată, s-a împlinit, iar visul a devenit realitate graţie unor minţi şi unor mîini de adevăraţi profesionişti, care au ştiut să redea acestor odoare de mare preţ frumuseţea şi strălucirea de odinioară.

După cum ne-a spus Acad. Marius Porumb, din bogatul patrimoniu al muzeului (inaugurat, potrivit celor înscrise în cartea de onoare, la 22 mai 1938, în timpul Episcopului Nicolae Colan şi reorganizat, într-o primă etapă, în 1975, tot sub coordonarea Acad. Marius Porumb – n.n.) a fost restaurat, în anii 1967-1968, un grup important de icoane la Muzeul Naţional de Artă al României, restauratori fiind Varvara Ionescu şi Ioana Lazarovici, ulterior fiind restaurate icoane de către Dorina Idiceanu de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei şi Dragoş Drăgan Hlinca de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei. În acest an, 2011, s-a iniţiat, începînd cu luna august, o amplă campanie de conservare, consolidare şi restaurare a unei impresionante părţi din acest tezaur de artă veche românească cu concursul Departamentului de specialitate al Universităţii de Arte şi Design din Cluj-Napoca, sub coordonarea profesorului şi artistului Theo Mureşan, împreună cu asistenţii Adrian Rauca, Irina Motronea şi restaurator Simona Meseşan; au participat masteranzii: Monica Ilieş, Anca Petresc, Radu Stoian, Cristina Labo, Flavia Moisi, Raluca Sida, Andreea Terme, Marius Kovacs, Miklos Csaba şi studenţii: Roxana Medan, Peterfi Agnes, Karina Souca şi Alexandra Curta.

Interlocutorul nostru, distinsul Acad. Marius Porumb, a mai dorit să-şi exprime întreaga gratitudine faţă Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, pentru sprijinul generos şi necondiţionat oferit lucrării ziditoare. Aceleaşi mulţumiri se îndreaptă şi către Consilierul cultural al Mitropoliei – Pr. prof. univ. dr. Ştefan Iloaie, către Pr. dr. Vasile Nemeş – directorul Muzeului şi către muzeograful Tudor Calapod, către toţi colaboratorii din cadrul Muzeului, pentru angajamentul lor impresionant.

În ceea ce ne priveşte, călătoria iniţiatică e departe de a se fi încheiat…

Marţi, 6 decembrie 2011, de sărbătoarea Sfîntului Iararh Nicolae, ‘’deschide uşa creştine’’ la Muzeul Mitropoliei Clujului, începînd cu ora 13, după Sfînta Liturghie ce va fi oficiată în Catedrala Mitropolitană de un sobor de arhierei în frunte cu Preafericitul Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. După cum am mai consemnat, evenimentul se înscrie în seria de manifestări organizate pentru a marca împlinirea a 90 de ani de la reînfiinţarea Eparhiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului.

Să pătrundem, aşadar, în visul devenit realitate, să devenim personaje ale acestui vis al nopţii de iarnă, unde ne aşteaptă un dar nepreţuit: COMOARA DE SUB CATEDRALĂ.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Fotografii: Szabo Tamas