Ce zice UE?

RADU VIDA

În toate frămîntările prin care trecem, e bine să aruncăm o privire şi în Europa. Nimănui nu-i este indiferent ce se întîmplă în vreo parte a continentului, aşa că părerea unor politicieni contează. Cu atît mai mult cu cît instabilitatea din România creşte cu fiecare zi a demonstraţiilor. Şi nici în jur nu e prea multă linişte.

În Parlamentul European au avu loc vii discuţii despre ce şi cum în România. Preşedintele-librar al acestui democratic forum al Bătrînului Continent s-a arătat îngrijorat de revolte şi a cerut guvernului României „să ia în serios protestele”. Nu e cazul să atragem atenţia asupra… neseriozităţii alegerii dlui Schulz, dar nici nu putem trece cu vederea superficialitatea remarcilor domniei sale.

E foarte uşor să stai pe margine şi să strigi la jucători (de fotbal, să spunem) că nu pasează bine şi nu construiesc acele faze care să aducă victoria echipei favorite. Şi este îngrozitor de greu să limbezi pe „cîmpul de bătaie” şi să faci faţă adversarului. Iar Occidentul nu s-a arătat deloc prieten, atunci cînd a fost vorba despre „privatizare” şi „retrocedare”. Două concepte care au fost puse în aplicare cu ajutor şi expertiză occidentală şi care s-au demonetizat datorită jafului patronat în spatele unor intenţii bune şi a unor necesităţi reparatorii.

Nu numai că am fost sfătuiţi prost, nu numai că s-a profitat de inflamările momentelor în care s-au cerut distrugerea unor valori ale economiei şi socialului românesc, dar s-a dat un sprijin pe faţă desăvîrşirii punerii la pămînt a unor entităţi care, de bine, de rău, aducea ceva bani. Acum, cînd iarăşi a ajuns cuţitul la osul românului, tot  felul de feţe social-democrate şi liberale din Parlamentul European se dau de ceasul morţii. Şi, ca nişte analişti second hand, au neobrăzarea să spună că austeritatea i-a scos pe nevoiaşi în stradă. Ba, mai mult, cică, măsurile de austeritate nu trebuie făcute pe seama celor săraci. Nu, zău? Dar cum a fost, în Ungaria, de pildă, cînd pentru surmontarea unor dificultăţi economice s-au impozitat bogaţii (adică băncile lor)? Îmbuibaţii băncilor occidentale s-au plîns la mama lor, gulerele albe s-au… murdărit şi toate tunurile au fost  puse pe cei care au îndrăznit să ia asemenea măsuri. Şi, iertată-mi fie remarca, mai ieri aceiaşi politicieni evropeni aplaudau că România a luat măsuri de austeritate, propuse ca exemple de bună conduită şi drăgălaşă supuşenie.

Evident că problemele din România nu se vor linişti decît în momentul în care Guvernul şi Preşedinţia vor renunţa la incompetenta gestionare a ţării. Nici atunci, însă, nu va curge miere şi lapte. Pentru că: nu avem industrie şi agricultură; suveranitatea e în mîna altora, nepricepuţi şi total dezinteresaţi de soarta românilor; Europa cere tot felul de alte dovezi de obedienţă. În schimb, ne oferă tot mai puţină libertate de mişcare a forţei de muncă (rămasă disponibilizată pentru ca ei să poată face faţă supraproducţiei lor), ne înghesuie în pactul de stabilitate financiară (cu toate că nu sîntem în zona euro) şi ne trimit acasă pînă şi pe cei 11.000 de puşcăriaşi, condamnaţi penal pentru diferite matrapazlîcuri, de pe teritoriul lor. Un… cadou  de înţeles, din moment ce ne-au făcut să recunoaştem cazurile hotărîrilor judecătoreşti în materia penală din UE. Zice că din raţiuni umanitare şi pentru o mai grabnică reintegrare socială a condamnaţilor.
Şi ei cred că noi îi credem!