Ce va fi după doborîrea lui Putin?

Foreign Policy

Astăzi, cînd mişcarea protestatară rusă se extinde şi se radicalizează, principala întrebare nu este dacă Putin şi “putinismul” vor supravieţui, ci ce se va întîmpla după doborîrea lor

Putin şi putinismul nu vor supravieţui. Problemele Rusiei nu mai pot fi rezolvate în cadrul restrîns al “democraţiei suverane”. La ora actuală în Rusia se repetă procese istorice inevitabile: la fel ca în Europa de Sud în anii 1970 sau în Coreea de Sud şi Taiwan în anii 1980, clasa de mijloc din Rusia cere libertăţi politice.

În ochii “generaţiei internetului” din Rusia, puterea îndelungată a oricărui om este un anacronism. Această generaţie se compară nu cu părinţii lor, ci cu tovarăşii lor de generaţie americani şi europeni. Factorul-cheie de legitimare a putinismului – “trăim mai bine ca în anii 1990” – se perimează de o zi la alta.

Potrivit ultimelor sondaje de opinie, Putin a pierdut sprijinul Moscovei şi al intelectualităţii, iar aceasta înseamnă că el a pierdut întreaga ţară: la astfel de pierderi nu a rezistat niciun un regim rus din istorie. În mod tradiţional, în Rusia legea apără puterea, nu drepturile cetăţenilor, însă astăzi “puterea samavolnică şi ilicită şi-a pierdut eficienţa: nici elitele, nici populaţia nu mai sînt dispuse să o accepte”. Pentru a găsi o ieşire din impas, societatea rusă va avea nevoie de o cultură politică total nouă.

Schimbările progresive trebuie să vină “de jos şi din afară” către politicieni: acestea trebuie să fie determinate de o societatea civilă matură, dornică şi capabilă să controleze puterea executivă. Schimbările temeinice ar trebui să devină rezultatul unei evoluţii morale interne, nu al unei revoluţii politice obişnuite sau al eforturilor unui ţar bun.

Această abordare constituie o ruptură cu tradiţia politică rusă. În primul rînd, aceşti bărbaţi şi femei sînt prima generaţie din Rusia care consideră statul un partener egal şi se uită la el fără veneraţie, frică sau ură. În al doilea rînd, ei consideră că principala problemă o constituie nu actualul regim politic, ci deficitul de cetăţeni maturi şi încrezători în forţele proprii, care să poată şi să vrea să-şi impună controlul asupra puterii executive.

Majoritatea acestor oameni sînt necunoscuţi în Occident. Ei intră arareori în luptă corp la corp cu regimul, dacă este să fie comparaţi cu grupuri de elită de tipul “Strategia-31”, însă tocmai aceşti oameni creează istoria: pun bazele unei Rusii postautoritare. Scopul lor comun este egalitatea în faţa legii şi controlul asupra guvernului. În acest sens, există unele paralele cu mişcarea pentru drepturile civile din SUA din anii 1960-1970. La fel ca în SUA, activiştii din Rusia aspiră să realizeze schimbări pe calea eforturilor personale, dictate de raţionamente etice, şi resping din principiu metodele violente.