Capitulare a Parisului în faţa Berlinului?

 El Pais

Unii francezi cred că ţara lor se predă în faţa Germaniei, dar majoritatea sînt mulţumiţi că o Franţă slăbită se agaţă de locomotiva germană. Ceea ce era numit odinioară Hexagonul, este acum cunoscut sub numele de Directoratul Merkozy, unde Merkel este preşedinta Uniunii Europene şi Nicolas Sarkozy acţionează ca vicepreşedinte, iar unii încep să vadă acest lucru ca pe o capitulare politică a Parisului în faţa puterii economice a Berlinului.

Totuşi, judecînd după sondaje, care confirmă în ultimele săptămîni o creştere a popularităţii preşedintelui, mulţi francezi sînt încîntaţi de această situaţie. “Franţa ştie că, dacă vrea să conteze în lume, trebuie să urmeze îndeaproape Germania”, explică analistul politic Dominique Reynié. “Germanii nu ne consideră o ţară serioasă, dar îi interesează să avem conturile publice în regulă. Acum sînt preocupaţi să salveze euro din motive economice şi să evite o tragedie. Iar Franţa încearcă să-şi compenseze deficitele (politic, financiar şi comercial) printr-un mai mare activism politic”, spune el.

Însuşi Sarkozy vede lucrurile astfel. În ultimele săptămîni el nu încetează să laude modelul german de austeritate şi creştere, pledînd pentru “convergenţa” dintre Franţa şi Germana ca “unică alternativă pentru a face faţă confruntării”. “Eu nu spun că sîntem la fel germanii, nici că modelul german este perfect, dar prefer să ne inspirăm dintr-un model care funcţionează decît din unul care se prăbuşeşte”, a spus preşedintele la o întîlnire cu un grup de studenţi. “Am vrut ca Franţa să se apropie de Germania şi să ne înţelegem reciproc. Nu există altă opţiune”, a conchis el.

Potrivit scriitorului basc Francisco Javier Irazoki, care trăieşte de 40 de ani în Franţa, francezii simt “o evidentă admiraţie pentru eficienţa germană şi sistemul său federalist pe care ei îl consideră inaplicabil, din motive istorice, în ţara lor”. Pe de altă parte, în această relaţie reciprocă există o anumită slăbiciune şi teamă de confruntare a francezilor cu Germania. O temere istorică care a fost accentuată de criză. Poporul francez a dat dovadă de frivolitate cînd, în 2005, votul negativ s-a impus la referendumul privind tratatul care prevedea o Constituţie pentru Europa. Această “uşurătate” a cetăţenilor francezi i-a făcut să piardă ocazia de a împărtăşi un spaţiu politic cu germanii.

La rîndul său, ziaristul Philippe Visseyras, redactor-şef al emisiunii politice “De 7 à 8” difuzată de TF1, consideră că “Sarkozy a creat mitul Merkozy pentru a încerca să menţină grandoarea pierdută a ţării şi costumul de salvator al lumii”. Dar, adaugă el, “în relaţia dintre Germania şi Franţa, toţi ştim cine poartă pantalonii”. De cînd Mitterrand şi Kohl s-au pozat împreună la Verdun, Franţa a fost braţul politic al Germaniei în Europa. Berlinul a decis să-şi exercite influenţa politică şi să-şi dicteze condiţiile. “Sarkozy profită de această nevoie reciprocă pentru că ştie că francezii gîndesc că, cu cît sînt mai aproape de germani, cu atît le este şi lor mai bine. Iar decalajul dintre cele două ţări nu este simţit în Franţa ca o senzaţie de a cădea, din nou, sub dominaţia germană”, conchide el.