C.A.S: O POTECĂ DIN IAD

… ce se presupune că ar trebui să aibă corespondenţă cu Raiul. Nici poveste! Avatarurile trăite aici, pe timpul unei zile, pot omorî orice privire binevoitoare asupra instituţiei. Ba, nu odată, chinul dezvoltă o ură faţă de sistem (?) şi o nestăpînită dorinţă de a sparge tot. Mobilier îmbîcsit, feţele plictisite de funcţionari, puşi acolo, aparent, doar ca să  mai adauge un „offff!” la obida noastă cea de toate zilele… Cei mai mulţi dintre semeni ştiu povestea. O reiau, pentru cei care s-ar putea apleca asupra cestiunii şi să-i dea o rezolvare. Cît de cît. Umană… Pentru că aşa nu ne mai purtăm nici cu animalele nimănui. Aşadar:

Cei care n-au nici un venit, de la oraş şi mai ales de prin satele şi cătunele judeţului (cred că situaţia-i trasă la indigo în toată ţara, dar n-am datele necesare pentru a face o afirmaţie fermă), deci,  oamenii care vor să aibă asigurare medicală şi să beneficieze de avantajele acestui sistem, trebuie să se asigure.

La Casa de Asigurări de Sănătate (acolo, unde, medici, cabinete medicale şi laboratoare au fost năpădite de funcţionari conţopişti – str. Constanţa 5) domneşte brambureala. Tăcută, liniştită ca apele ce, în vîltoarea lor, înghit din cînd în cînd fiinţe umane, damnînd locul cu suspine şi doliu. Dar tot brambureală se numeşte. Vine omul şi…pleacă. Asta pentru că şi-a scos număr de la un automat ultra modern, dar la care au „apelat”, înainte de ora oficială de deschidere ,tot felul de necunoscuţi care „ţin rîndul” neamurilor, cunoştinţelor, prietenilor, obligaţiilor… Se aprinde, în fine, lumina roşie, intri şi afli: nu poţi plăti pentru asigurare aici! Ci la Finanţe. Îţi spui că un drum pînă acolo nu mai contează, din moment ce tot ai venit din fundul (?) judeţului. Constaţi că-i lume cît încape şi nu prea, aşa că te iei după alţi încercănaţi de sculatul de dimineaţă şi mergi la Poştă. Această instituţie care este, poate, cea mai mare bătaie de joc la adresa cetăţeanului. (Prietenii ştiu de ce. Dar nu iau măsuri şi nici nu cîrîie în front, pentru că-i o vacă bună de muls). Formulare îmbîrligate, nervi, funcţionari care, de după ghişeu, catandisesc să-şi arunce acea privire din care înţelegi că, în lipsa ta, ei ar lua acelaşi salar. Deci, îi deranjezi! Portretul de dincolo de geamlîc e trasat cu tuşe groase, metamorfozează, devenind cînd acru, cînd emanînd greaţă pentru plebea care, vine, completează, se încurcă în ştiinţă şi mai devine şi vocală! Coadă. Nervi. Propoziţii scurte, în care mămica şi tăticul celor care nu ştiu să facă o lege clară, simplă şi eficientă, sînt pomeniţi în ipostaze dintre cele mai indecente. Iar înjurăturile sînt condimentate cu cele mai picante şi neaşteptate combinaţii lingvistice. „Offff”-ul devine „vaaaai!”, pentru că ora e înaintată şi „delegatul” nu mai ajunge la spitalul unde şi-a internat aproapele. Restul se întorc la CAS. Şi constată că numerele de dimineaţă nu mai sînt valabile. „Vaaai”-ul alunecă spre „…tuuui”. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, după anunţul de pe uşă: Pauză de arhivare, la care un hîtru a adăugat… „masă” nu se mai dau numere. Atunci începe disputa: am am fost aici de la ora…, ba să-ţi vezi de treabă, că eu nu te-am văzut şi stau lîngă copil copilul care doarme de 3 ceasuri. Eu urmez după dumneata, ba… Dumneavoastră coboară la nivelul lui… tu şi jignirile continuă. În fine, se intră. Din cei 3 funcţionari, văzuţi de dimineaţă, a(u) mai rămas… doar unul. Sobru, cu ochii în calculatorul care face concurenţă, pe inverselea, creionului chimic, ţinut ca emblemă a celui care deţine puterea birocratică. Şi face ce vrea. Aşa, de-al dracului!

Povestea asta se repetă din 3 în 3 luni. Oamenii vin de departe sau îşi trimit aparţinătorii cu vreo treabă la Cluj. Şi distracţia continuă.

***

N-am să vă plictisesc cu conversaţia îndelungată pe care am avut-o cu doamna ec. Emilia Groza, preşedinte-director general al Casei de Asigurări de Sănătate Cluj.  Bănuiesc că ştiţi de ce.

Sist(i)emul e de vină!

Anunţăm totuşi pe medicii de familie că asiguratul poate să plătească şi pe un an, CAS  confirmînd ce şi cum în cestiune. Totul e ca doctorii să vină (?) şi să consulte situaţia pacienţilor lor. Asta pentru că, în era calculatorului şi on line-ului, trebuie să vii din Cioflingarii de Sus şi să-ţi notezi, pe o bucată de hîrtie soioasă, dacă omul tău, năcăjit de toate cele, a plătit ’au ba! Şi dacă, astfel, are dreptul de a…

(Cineva, îndrăgostit de-a dreptul de munca… istovitoare a aleşilor noştri în Parlament, sugera, în sala de aşteptare, că între două furturi, trei şpăgi, patru  străinătăţuri şi un traseu slalom inter-partide, s-ar putea gîndi şi legifera un sistem eficient, în care să se colecteze mai mulţi bani, cu mult mai puţini nervi.

Pînă atunci, aşteptăm replica Finanţelor, în curtea căreia s-a aruncat… pisica neagră, din cauza căreia sistemul funcţionează anapoda).

Radu VIDA