BULGĂRI DE AUR, CĂRŢILE

„Nu am certitudinea că sînt cele mai valoroase piese din depozitele noastre”. Aceasta a fost afirmaţia profesorului IOAN CHINDRIŞ, directorul Bibliotecii Academiei Române din Cluj-Napoca, la încheierea întîlnirii care a avut loc acolo ieri, la ora 12, sub forma unei dezbateri de caz prilejuite de descoperirea a încă unui exemplar din lucrarea epocală a lui Nicolaus Copernic, De revolutionibus orbium coelestium, tipărită la Nürnberg în 1543. Afirmaţia este şocantă, ţinînd cont de faptul că preţul de piaţă al unui exemplar din această lucrare s-a confirmat a fi, în S.U.A., de cel puţin 2,5 milioane de dolari.
• Michaela Bocu: De unde această incertitudine, domnule director? Şi ce înseamnă a „descoperi” o carte într-o bibliotecă?Nu vă cunoaşteţi conţinutul depozitelor?
– Ioan Chindriş: Ca manager al acestei instituţii, mă văd silit să vă răspund mai întîi în limbajul nostru profesional. Biblioteconomic, întregul conţinut este cunoscut, pînă la cea mai modestă fiţuică. Ţineţi cont de faptul că gestionăm un tezaur inestimabil şi că răspundem de integritatea lui materială în primul rînd. Şi nu fiţi mirată de ceea ce o să vă spun: în ochii mei de director, cartea celui mai banal scriboman, apărută ieri, are acelaşi statut moral cu un Copernic apărut la 1543. Diferenţa o face conţinutul ştiinţific, iar această „sarcină” cade în seama cercetătorilor. Un codru de aproape o jumătate de milion de cărţi vechi îi aşteaptă să le „descopere”, ceea ce în inventarele noastre figurează de peste 60 de ani.
• M. B.: Mă rog!… Cine a „descoperit” – ca să folosesc şi eu ghilimelele dumneavoastră – acest al doilea Copernic?
– I. C.: Pe acesta, întîmplător, chiar colegul nostru Bogdan Crăciun, şeful serviciului de bibliologie.
• M. B. Cum vă explicaţi prezenţa tocmai la Cluj a acestei, să-i zicem, redundanţe dintr-o carte rarisimă?Pură întîmplare?
– I. C.: Nici vorbă! Pentru secolul al XVI-lea, răsturnarea imaginii universului geocentrist acreditat încă din Biblie, unde Dumnezeu nu putea crea un ins după chipul şi asemănarea lui pe o planetă secundară, a constituit o revoluţie de proporţii. Biserica Catolică, jandarmul autoproclamat al dreptei credinţe, a înghiţit acest arici cu eforturi greu de imaginat azi. În coasta ei stătea însă puternica Reformă nordică, al cărei cap de unghi a fost Martin Luther, iar aceasta şi-a împins ideologia spre Sud-Est, pînă la fruntariile Imperiului Otoman. Teritoriul-limită a fost Transilvania, iar poartă principală de intrare tocmai Clujul. Reformaţii ardeleni: calviniştii, luteranii şi unitarienii, au facilitat infuzia de carte iconoclastă în ochii Romei, din sentimente de vrăjmăşie faţă de Sfîntul Scaun.
• M. B.: Să înţeleg că ura religioasă poate avea consecinţe pozitive? Că a contribuit la propagarea ştiinţei?
– I. C.: Iată că, în acest caz, da. Vă pot înşira cîteva titluri din, plus-minus, aceeaşi familie cu monumentala lucrare a lui Copernic, prezente în biblioteca noastră. Astfel: Systema cosmicum a lui Galileo Galilei, Institutio astronomica a lui Pietro Gassendi, Epitome astronomicae Copernicanae a lui Johann Kepler sau Harmonice mundi a aceluiaşi, Realis philosophiae epilogisticae a lui Tomaso Campanella şi nesfîrşit de multe altele. Dar să nu vă închipuiţi că cetatea Clujului şi-a jucat rolul de placă turnantă a cărţii occidentale numai pentru ştiinţele pozitive. Acelaşi sindrom se oglindeşte şi privitor la cartea umanistă, ba cu prisosinţă mai ales aici, fie că este vorba de teologie, filologie, istorie, filosofie şi, în concertul marilor descoperiri geografice care au marcat istoria lumii, afluxul de mape şi hărţi, de un pitoresc greu de închipuit.
• M. B.: Revenind la Copernic, înţeleg că vă situaţi printre foarte puţinele biblioteci din lume care deţin două exemplare din „revoluţia sferelor cereşti”. În ce stare se află ele?
– I. C. : Cu totul neaşteptat de bună pentru vechimea lor de 469 de ani. Ceea ce le deosebeşte, strict exterior conţinutului, aruncă o lumină asupra sociologiei vremii. Primul exemplar „descoperit”, de care s-a făcut vorbire în presă în urmă cu trei ani, a aparţinut unui om bogat. Mărturie stau coperţile de mare artă, confecţionate în 1550 de către meşteri diferiţi de cei din tipografie. După moda vremii, miezul coperţilor este din lemn dur, îmbrăcat în piele de căprioară, intarziată cu motive artistice sofisticate. Nu se cunoaşte comanditarul acestor coperţi. Dar şi pentru el era un lux prea mare, avînd în vedere scumpetea acestor lucrări. Aşa că, pentru economie, a legat două cărţi între aceleaşi coperţi. La acest exemplar, „partenerul” de coligat al lui Copernic este un contemporan pe măsură, Georgius Agricola, părintele mineralogiei europene, cu o ediţie a nu mai puţin de cinci dintre lucrările sale, ediţie tipărită la Basel în 1546.
• M. B.: Să fi fost un clujean acest bibliofil înstărit?
– I. C.: Cred că nu are relevanţă prea mare. Oricum, e sigur că era ardelean. Ceea ce trebuie reţinut referitor la haina exterioară amintită este faptul că e cea dintîi copertă a cărţii, cea originală. Biblioteca noastră abundă în asemenea coperţi originale, pe care vin să le studieze, cu mare interes, chiar cercetători din Occident. Sînt opere de artă, şi nu arareori mărturii istorice unice. Avem, de exemplu, o istorie a Poloniei pe coperta primă a căreia e imprimată stema lui Sigismund August din dinastia de Jagello, dinastia celei mai înfloritoare ere din istoria acestei ţări. Ne este solicitată pentru o expoziţie în Polonia, unde nu există această copertă.
• M. B.: Cum vă explicaţi acest fenomen? Să fi fost bibliofilii din această parte a lumii mai dezgheţaţi?
– I. C.: Nici pomeneală! Este vorba de o discrepanţă de stare materială între Apusul continentului şi zona noastră de limită estică a civilizaţiei europene. Acolo bibliofilii bogaţi au lepădat cu superioritate, la o dată oarecare, vechile legături de carte, care nu mai erau la modă, şi le-au schimbat cu altele, din catifea, mătase scumpă etc., după moda barocă sau rococo, sau, şi mai rău, după cea ideologizantă şi „democratizată” a secolului al XIX-lea. Mai strîmtoraţi la pungă, înghesuiţi de războaie, răscoale, tăieri de graniţe, tumulturi religioase, ardelenii au trebuit să se mulţumească cu vechile coperţi, fără să-şi dea seama că fac un serviciu de nepreţuit viitorimii.
• M. B.: Sînt, iată, în situaţia să aflu că şi sărăcia are efecte pozitive.
– I. C.: Sărăcia – desigur nu pauperitatea – are numai efecte pozitive. Aceasta ca o paranteză şi o convingere personală. Cel de al doilea Copernic, „descoperit” zilele trecute, este în mod sigur o achiziţie clujeană. El a aparţinut unui profesor de la Academia reformată din Cluj, tatăl celebrului şi aventurosului artist Carol Popp de Szathmáry, primul fotograf şi artist reporter de război din istoria României, la 1877. Pe foaia de titlu figurează numele tatălui acestuia: „Ex libris Johannis Pap Szathmári m.p.”. Şi aici se repetă cazul coligatului, care a fost o modă de exiguitate vreme de secole. Copernic este între aceleaşi coperţi cu opera unui alt contemporan celebru, teologul Albert Pighius, cu scrierea sa De rationis paschalis celebrationis, titlu derutant, care însă ascunde preocuparea autorului pentru rectificarea astronomică a calendarului.
• M. B.: Spuneaţi la început că cititorii, cercetătorii, sînt „descoperitorii” de profesie ai minunilor din biblioteci…
– I. C.: …Fără îndoială!…
• M. B.: …dar se poate presupune că o fac cu ajutorul bibliotecarilor?
– I. C.: Nu cunosc o breaslă mai generoasă şi mai dezinteresată decît bibliotecarii. Cred că nimeni nu lucrează, peste obligaţii şi fără nici o remunerare pentru munca în plus, cu atîta tragere de inimă cum o fac colegii din biblioteci. Nimic mai uşor decît să fii directorul unei asemenea echipe. „Cititorul nostru, regele nostru!”. Recunosc că uneori mă calcă pe nervi această alintare a cititorilor, care pînă la urmă – ca să fim corecţi – au norocul de a li se aduce în faţă asemenea bulgări de aur precum cei pomeniţi mai sus, desigur în ochii celor care cunosc valoarea informaţiei consfinţite de istorie. Ceva mai mult, colegii noştri au întocmit, şi se află în fază de tipărire sau de publicare, repertorii descriptive ale eşantioanelor principale de cărţi, cum sînt incunabulele, cartea franceză din secolul al XVI-lea sau cartea românească veche, ca să ne păstrăm doar în aria temporară în care a trăit Copernic. Acestea înlesnesc mult munca cercetătorilor, primind informaţia de bază, să zicem aşa, semidigerată, şi facilitînd cititorilor o economie însemnată de timp. Ne pare bine că este aşa şi ne facem din diseminarea cît mai corectă a informaţiei un titlu de mîndrie.
• M. B.: Vă mulţumesc pentru aceste revelaţii cu adevărat interesante.
– I. C.: Vă mulţumesc şi eu şi vă doresc sărbători fericite de Sfintele Paşti.

 Din nou despre aceşti BULGĂRI DE AUR, CĂRŢILE…
Cu ocazia evenimentului de ieri, în holul Bibliotecii Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca, a fost amenajată o expoziţie cu cîteva cărţi – din cele peste 500.000 de valori inestimabile pe care le deţine instituţia clujeană! – care pun în discuţie şi comentează teoria lui Copernic, dar şi alte probleme de istorie, astronomie sau fizică, între care: Johannes Kepler – Harmonice Mundi, Linz, 1619; Galileo Galilei – Siderus Nuncius, Londra, 1653; Tommaso Campanella – Apologia pro Galileo, Frankfurt, 1622; Johannes Kepler – Epitome astronomicae Copernicanae, Linz, 1618; Galileo Galilei – Sistema cosmicum, Leiden, 1655. Alături de acestea, atlase şi hărţi (în care se regăsesc trasate Transilvania, Pincipatul Valahiei, Pontus Euxinus), cărţi cu o ilustraţie de o precizie fascinantă şi în culori care şi-au păstrat viabilitatea după atîtea şi atîtea secole de la data tipăririi.
A consemnat Michaela BOCU
m.bocu@ziarulfaclia.ro
Foto: byBarbu