Berlusconi era la un pas de a deveni cel mai longeviv premier din istoria Italiei

Premierul italian Silvio Berlusconi şi-a anunţat miercuri seara intenţia de a demisiona după aprobarea reformelor menite să asigure stabilitatea financiară, cu un an şi jumătate înainte de încheierea mandatului prevăzută pentru 2013. În acest fel, el nu a reuşit să-l depăşească pe Giovanni Giolitti, cel mai longeviv prim-ministru al Italiei.

Silvio Berlusconi, în vîrstă de 75 de ani, îşi încheie astfel cel de-al patrulea mandat în calitate de prim-ministru al Italiei. El va intra în istoria Italiei ca cel mai longeviv premier din perioada postbelică, după 17 ani de carieră politică.

Licenţiat în Drept, animator pe navele de croazieră, om de afaceri, politician, soţ, amant şi tată, Silvio Berlusconi continuă să deschidă primele pagini ale cotidienelor italiene.

Potrivit revistei Forbes, Berlusconi este cea mai bogată persoană din Italia şi se clasează pe locul al 118 în topul celor mai bogaţi oameni din lume. Aceeaşi sursă, însă, a atras atenţia de curînd că Berlusconi ar putea fi depăşit de fostul guvernator al Băncii Italia, Mario Drgahi.

Preşedintele Consiliului italian de miniştri, absolvent al facultăţii de Drept, provine dintr-o familie modestă. Încă din primii ani de şcoală a demonstrat un simţ al afacerilor. Colegii de clasă îşi amintesc că Berlusconi îi ajuta la lecţii în schimbul caramelelor sau a unor sume mici de bani. Prima angajare adevărată a obţinut-o în anul al treilea de facultate, la societatea de construcţii Immobiliare Costruzioni din Milano.

Pe timpul verii se îmbarca pe navele de croazieră, unde întreţinea pasagerii cu cîntece şi glume. Cu lucrarea de licenţă – originală pentru perioada respectivă – despre contractele de publicitate a cîştigat un premiu de 2 milioane de lire din partea agenţiei de publicitate Manzoni.

În anii “60, Berlusconi a decis să-şi deschidă propria societate de construcţii, Cantieri riuniti milanesi s.r.l., cu care s-a implicat în construirea cartierelor oraşului Milano, atunci în curs de dezvoltare. Zece ani mai tîrziu, Berlusconi şi alţi asociaţi au pus bazele societăţii Fininvest, la Roma, care a absorbit alte societăţi comerciale mai mici. Berlusconi a construit centre comerciale, dar şi staţiuni de vacanţă pe insula Sardinia. În 1975, el a creat prima reţea de televiziune prin cablu, Telemilano, pe care o considera o “televiziune de cartier”.

Patru ani mai tîrziu, Berlusconi a înfiinţat trei televiziuni naţionale, coordonate de Fininvest. În lipsa unor legi privind transmisiile de radio şi televiziune, canalele Italia Uno, Rete Quattro şi Canale Cinque deţin monopolul audiovizualului, depăşind televiziunea publică RAI.

La începutul anilor “90, Berlusconi a cumpărat şi editura Mondadori de la Carlo De Benedetti. Tot în această perioadă, afacerile lui Berlusconi se extind în sectorul cinematografiei, prin distribuţia filmelor în sălile cinematografice. Mai tîrziu, a luat naştere propria lui casă de producţie, Medusa.

Pe plan politic, Silvio Berlusconi a fondat partidul Forza Italia, cu care a cîştigat alegerile din 1994. El a intrat în politică alături de Umberto Bossi şi Gianfranco Fini. Şase luni mai tîrziu, Liga Nordului a provocat alegeri anticipate. În 1996 Berlusconi a trecut în opoziţie, după pierderea alegerilor în faţa lui Romano Prodi. Pînă în prezent, el a obţinut funcţia de prim-ministru de patru ori, deţinînd recordul pentru cel mai longeviv politician după Benito Mussolini şi Giovanni Giolitti.

Prim-ministrul italian a fost chemat pe banca acuzaţilor în peste 20 de procese, dar nu a fost condamnat pînă în prezent. Pe plan personal, Silvio Berlusconi a fost căsătorit cu Carla Elvira Lucia Dall”Oglio, de la care a avut doi copii: Maria Elvira (45 de ani) şi Pier Silvio (42 de ani). În 1981, el a început o relaţie extraconjugală cu actriţa Miriam Bartolini, cunoscută cu numele de scenă Veronica Lario. Cei doi s-au căsătorit în 1990 după naşterea copiilor Barbara (27 de ani), Eleonora (25 de ani) şi Luigi (23 de ani).

Silvio Berlusconi estima în 2009 că, de la intrarea în politică, a mers la tribunal de 2.500 de ori, în cadrul a 16 procese ale căror costuri legale s-au ridicat la 200 milioane de euro. Premierul nu a ezitat să pozeze şi pe plan internaţional într-o victimă “a dictaturii magistraţilor”. În cadrul ultimului proces pe rol de interes mediatic mondial, Berlusconi este acuzat de relaţii cu o prostituata minora şi de abuz de putere.